RECENZII CĂRŢI

1. My Life in France – Julia Child 


My Life in France spune
povestea descoperirii unei pasiuni, gǎtitul în acest caz, într-o ţarǎ unde
mâncarea e ceva între sport naţional şi artǎ supremǎ. Când ajunge la Paris,
Julia are peste 30 de ani, e foarte înaltǎ şi nu vorbeşte o boabǎ franţuzeşte. Prima
masǎ luatǎ în ţara lui Molière, stridii, sole
meunière, salade verte
cu baghetǎ „adevǎratǎ”, platou de brânzeturi şi café filtre îi rǎmâne în amintire ca cea
mai bunǎ din întreaga ei viaţǎ; acum aventura poate sǎ înceapǎ cu tot şarmul
francezului tipic, al limbii lui de scorţişoarǎ şi a mâncǎrii uber delicioase:
What a lovely city! What grenouilles à
la provençale. What Châteauneuf –du-Pape, what white poodles and white
chimneys, what charming waiters, and poules de luxe, and maîtres d’hôtel, what gardens
and bridges and streets! How fascinating the crowds before one’s café table,
how quaint and charming and hidden the little courtyards with their wells and
statues”. 

Cartea abundǎ în
descrieri de preparate care mai de care mai înnebunitoare, în descrieri de mese
copioase luate cu prieteni, care în buna tradiţie francezǎ, dureazǎ ore
întregi, stropite cu cele mai fine vinuri şi conversaţie spumoasǎ. 

Continuarea AICI

2. Life is Meals – James si Kay Salter

Scrisǎ de doi bons
viveurs
a cǎror pasiune este aceea de a organiza mese memorabile pentru  prieteni şi cunoştinţe, Life is Meals m-a fascinat încǎ de
când am citit o recenzie la David Lebovitz.
Nu ştiu dacǎ şi voi cunoaşteţi
momentele alea când de-abia ai primit o carte, nu ştii mai nimic despre
ea, o rǎsfoieşti cumva absent şi o pui la loc doar ca s-o regǎseşti
mai târziu, sǎ citeşti câteva paragrafe şi sǎ zâmbeşti. Pentru cǎ ştii
c-ai dat
de o carte bunǎ. Când îi dai târcoale, o chemi la întâlnire pe canapea, ca
sǎ mai sorbi puţin din cuvintele-i ademenitoare… Cred cǎ se numeşte dragoste-la-prima-vedere şi ce îi este
specific este cǎ amâni s-o reiei şi s-o termini. 
Numele celor doi autori, James şi Kay Salter pot sǎ nu ne
spunǎ nimic. El a primit premiul PEN/Faulkner pentru un roman, ea a scris
pentru New York Times, între altele. Scrisǎ la patru mâini, Life is Meals este cartea pe care orice
iubitor de mâncare bunǎ ar trebui s-o aibǎ în bibliotecǎ, un amalgam rafinat de
pastile erudite despre tot ce ai vrut sǎ ştii vreodatǎ despre mǎsline, caviar,
vin, Bunuel, viaţa de apoi la egipteni, cuţite, etichetǎ, cine în singurǎtate,
ghidul Michelin, daiquiri, ciuperci otrǎvitoare şi alte încǎ 354 de lucruri. 
Continuarea AICI


3. Tea with Jane Austen – Kim Wilson


Imaginaţi-vǎ o casǎ tipic englezeascǎ şi camera de luat masa, tapetatǎ în
culori vii, cu draperii grele, tablouri mari şi mici. Ȋn mijlocul încǎperii, o
masǎ de 6-8 persoane, cu faţǎ de masǎ albǎ dantelatǎ, pe care se odihnesc
nerǎbdǎtoare linguriţe de argint, ceainice şi ceşcuţe de porţelan chinezesc,
farfurioare în ton, felii de baghetǎ de inspiraţie franţuzeascǎ, gemuri fǎcute
în casǎ, unt şi, bineînţeles, ceai. Acum urmǎriţi cu atenţie croiala rochiilor
de dimineaţǎ şi mâinile delicate apucând fǎrǎ zor toarta ceştilor şi plonjaţi! Sunteţi
în lumea romanelor lui Jane Austen!

 Continuarea AICI


4. Casele vieţilor noastre 


De la prima paginǎ, Casele
vieţilor noastre
te transformǎ în musafir. Cǎlǎtoreşti condus de amintire
şi prin pivniţe, şi prin poduri, participi la tabieturile casei, înregistrezi
mirosurile diverse şi urmǎreşti cum memoria gazdei idilizeazǎ şi cele mai
banale aspecte. Ȋţi dai seama cǎ “orice întoarcere la o perioadǎ fericitǎ a
vieţii e o manierǎ de a ţine timpul pe loc” (Gabriel Liiceanu). Iar capacitatea
de a te bucura de lucruri mici, fie ele trecǎtoare şi fragile, e un semn de sǎnǎtate
psihicǎ.
Continuarea AICI

5. Provence de la A la Z

Ca o adevărată visătoare, când mă gândesc la Provence, văd cu ochiul minţii pâlcuri de măslini aurii, escadrile de platani, soare de miere şi case scăldate în lumină, miros trufele şi brânza, aud mistralul, gust vinul licoros, mă plimb pe dealuri. Viaţa mea acolo ar fi un lung şir de distracţii şi voluptăţi: vizitând crame şi mori de ulei de măsline, apărând inopinat la festivalul broaştelor şi ferme de melci, urmărind de departe jocul de pétanque şi amuzându-mă de accentul provensal, trecându-mi mâna prin lanurile de lavandă şi inspirând des. Scriind. Vara, pe terasa mea umbroasă, iarna – lângă şemineu, cu faţa spre grădină.
Continuarea AICI

6. Ceai, ciocolată, cafea


Dacă vrei să ai parte de o conversaţie cu mult substrat, bea un ceai împreună cu cineva. Dacă ai nevoie de pasiune, fă-ţi o cafea. Când simţi nevoia de ceva dulce, ciocolata va fi mereu cel mai bun remediu. Iar dacă le vrei pe toate, citeşte Ceai,ciocolată, cafea, cartea Oanei Ştefănescu, apărută în 2013 la Editura ALL.


Cartea cuprinde un istoric al ceaiului, ciocolatei şi cafelei şi prezintă ariile lor de răspândire, tipuri şi sortimente, beneficiile pe care le are consumul lor şi reţete numeroase, din care cititorul se poate inspira. De piatră să fii să nu te apuce cele mai mari pofte în timp ce dai paginile una după cealaltă… Personal, am înregistrat peste zece asemenea pofte, citind reţete şi imaginându-mi gusturi. 
Continuarea AICI

7. O delicatesă

O delicatesă se citeşte repede, în câteva ore ai termina-o dacă nu te-ar apuca dorul de tărăgănare. Îţi vine să te opreşti des pentru că e o carte scrisă frumos şi te lasă cu o senzaţie de melancolie dulce-acrişoară cu care nu prea ştii ce să faci altceva decât să iei din nou cartea în mână şi să reciteşti câteva din paragrafele care te-au făcut, la început, să te îndrăgosteşti de ea.
Verdictul e dur: în 48 de ore cel mai mare critic gastronomic al lumii va muri. 

Ce ironie! După decenii de crăpelniţă, de valuri de vin, de alcool de toate felurile, după o viaţă înecată în unt, frişcă, sos, prăjelniţă, de excese la orice oră, pregătite cu rafinament, migălos alintate, cei mai fideli locotenenţi ai mei, meşterul Ficat şi acolitul său Stomac, se simt de minute, iar inima mă lasă.”
Continuarea AICI

8. Novel Interiors

Nu ştiu exact cum s-a declanşat pasiunea mea pentru designul interior. Cred c-a început timid cu Alain de Botton şi a lui Arhitectură a fericirii şi s-a declanşat definitiv acum câţiva ani când am descoperit site-ulFreshome şi minunatele interioare scandinave. Mi-am imaginat mult cum ar fi să trăiesc, să iubesc şi să am oameni în vizită într-un decor ca cel de mai jos şi de-atunci tot vânez site-uri şi bloguri de citit de pe nişa asta. Aşa am găsit Ciao DomenicaSusan Branch şi A Bloomsbury Life, un blog scris cu mult aplomb şi dragoste de lucruri frumoase de Lisa Borgnes Giramonti. 
Continuarea AICI