Sibiu – 11 poveşti în 11 fotografii

Nu ne era dor de vacanţă, nu eram nici obosiţi. Dar la Sibiu parcă nici nu te duci când eşti obosit. Mergi ca să te umpli de frumos, să respiri aerul ăla molcom, să îţi fie (şi mai) bine. Târgul de Crăciun în desfăşurare acolo a fost doar un motiv în plus ca să ne urnească şi să suportăm cu stoicism cele 5 ore juma’ de drum cu trenul.

Am stat în acelaşi loc ca acum 2 ani, căci Casa Burgheză e la fel de mişto, iar gazdele la fel de primitoare. Ne-am plimbat prin acelaşi cartier fain de case până să ajungem în centru, am revăzut străduţe, am urcat şi-am coborât, ni s-au înroşit nasurile de la frig, am băut vin fiert, ne-am uitat la trenuleţul pentru copii, am făcut poze sub ghirlanda de lumini din Piaţă. A fost bine şi frig, dacă şi ningea era perfect!

Citește mai mult

11 lucruri faine în Sibiu

A fost o plecare rapidǎ, improvizatǎ. Doi prieteni ne-au zis “hai” şi am zis da cu toatǎ inima. Ne-am îndrǎgostit de Sibiu încǎ de anul trecut (am povestit despre el aici şi aici) şi gândul revederii ne-a pus pe ace. Acum aveam şi un motiv în plus: FITS. Evident cǎ mai toate piesele erau sold-out, dar am intrat la ce era gratis şi ne-am zgâit la spectacolele stradale. Si am descoperit şi locuri noi. Despre ele e vorba mai jos:
Mansarda din Sebeşu de Jos. Ȋn prima searǎ, am dormit într-o mansardǎ, la vreo 20 de km de oraş. A fost cel mai bun somn, chit cǎ tavanul era gazdǎ ocazionalǎ pentru un pârş. Sau cel puţin aşa ne-au spus omuleţii de acolo; noi am adormit cum am pus capul pe pernǎ.
Mirazozo. Amenajat în Piaţa Micǎ, Luminarium Mirazozo a fost o explozie de culoare, un labirint unde lumina intensǎ şi diversǎ îţi putea induce o stare psihedelicǎ. Plus cǎ atunci când ne aşezam, toate încheieturile acestui orǎşel gonflabil pǎreau sǎ respire. A fost extrem de cald, dar voluntarii mai treceau uneori printre noi şi ne stropeau cu apǎ. Aici e bine sǎ adaug cǎ mi s-a pǎrut, chiar şi de departe, cǎ totul e bine organizat şi am rǎmas încǎ o datǎ impresionatǎ de cât de mişto sunt sibienii. Chapeau!

Citește mai mult

Sibiul meu (2)

Ce mâncǎm bun în Sibiu

Pǎi, dacǎ e noroc, cum am avut noi, mâncaţi un mic-dejun bogat la pensiune. Poze n-am fǎcut, va trebui sǎ mǎ credeţi pe cuvânt, dar n-am vrut ca ceilalţi oaspeţi sǎ se simtǎ agasaţi şi sǎ-mi arunce priviri belicoase în caz c-aş fi rotit farfuria în toate pǎrţile pentru mai multe cadre.

 

Mic-dejunul la Casa Burghezǎ s-a întâmplat la ora 9 în fiecare dimineaţǎ, cu precizie chiar, când domnul venea şi ne aducea bunǎtǎţi felurite din bucǎtǎrie: ouǎ prǎjite şi omletǎ, douǎ tipuri de brânzǎ, unt, mai multe feluri de dulceaţǎ, lapte şi cereale, suc de fructe, zacuscǎ şi salatǎ de vinete, castraveţi muraţi, iaurt simplu, pâine din belşug. A, şi carne. Mǎ rog, nişte salam şi şuncǎ de nu-ştiu-ce…, Luc? Pe lângǎ astea, aşa cum am zis şi în primul post, doamna ne-a oferit şi îngheţatǎ fǎcutǎ de ea, foarte bunǎ, mai ales când o mǎnânci cu ochii la stele, legǎnându-te în scrânciob.

 

Citește mai mult

Sibiul meu (1)

 

Ne-am petrecut mini-vacanţa de anul acesta la Sibiu. Eu mai fusesem de vreo douǎ ori înainte, în trecere doar, şi eram curioasǎ ca o mâţǎ. La fel şi Luc.
Gazda: Am cǎutat destul de mult şi am ales Casa Burghezǎ. Nu ne-a speriat faptul cǎ e la vreo 15-20 de minute mers agale de centru, pentru noi e chiar mai bine aşa. Ȋn plus, cartierul e super liniştit, cu case frumoase şi cu obloane colorate, o plǎcere sǎ priveşti cu nesaţ în stânga şi-n dreapta. Pe drum, dai de „triplete”, trei case identice aranjate în trei colţuri ale unei intersecţii, o cafenea simpaticǎ pe care doar am mângâiat-o cu privirea ori de câte ori treceam pe acolo şi o casǎ în stil gigibecali târziu (fǎrǎ cruci, totuşi), aparţinând, probabil, unui magnat  local.

Citește mai mult

9 recomandări de locuri unde se mănâncă bine în Bucureşti (şi aiurea)

PB292255 (2)

Ştiu cum e. Ţi se întâmplă, uneori, să ai treabă multă. Să mergi de la întâlnire la întâlnire, să duci o haină la strâmtat sau o cizmă la lărgit, să mai caşti gura şi prin librării şi să ţi se facă foame. În momentele acelea, ştiu şi că nu poţi vedea mai departe de covrigul aburind de la colţ de stradă. Să nu mă-nţelegeţi greşit: eu ador covrigul de la colţ de stradă. Dacă are şi măsline, şi puţin caşcaval, îi jur credinţă toată viaţa. Dar mă plictisesc, uneori, de ce e prea accesibil şi truvabil pe toate drumurile. De asta am făcut lista asta. Ca să te orienteze măcar puţin atunci când ai timp puţin, o poftă anume şi dorinţa de a o ostoi, nu de a o amăgi.

Dacă ţi-e poftă de fructe de mare: intră la Don Vito şi comandă un cioppino. Nu e ieftin, ba din contră, dar e proaspăt. Şi genial. Are calamari, creveţi, scoici şi caracatiţă, sos de roşii şi usturoi şi e o ameţitoare infuzie de arome şi texturi. Dacă poţi, însoţeşte-l şi de un pahar de vin alb. Lasă-l pe chelner să-ţi recomande ceva, stai liniştit şi pregăteşte-te pentru o explozie a simţurilor.

Citește mai mult

101 lucruri care mă fac fericită

Am scris lista asta în câteva zile, răzleţ, minunându-mă de fiecare dată de cât de multe lucruri mă fac fericită. Singurul meu dubiu cu privire la ea a fost ca nu cumva, făcând asta, să mă epuizez. Acum că e gata, îmi vine doar să zâmbesc în faţa unei atari naivităţi. E imposibil ca cineva să apară complet în faţa unei alte persoane – cu bune şi cu rele – din moment ce creşterea nu se termină niciodată. În fiecare zi mai pui câte o cărămidă la cel ce vei fi şi, uneori, în momente-cheie, cărămizile acelea vor fi chiar structuri de rezistenţă. Iar aceste structuri alterează întreaga construcţie, pe tine, redefinindu-te mereu şi mereu. Astfel, şi plăcerile noastre suferă transformări. Mai jos, deci, e o mică parte din mine, e fericirea aşa cum se vede şi cum se simte acum.

Citește mai mult

11 momente din 2015

2015 a fost un an bun. Foarte bun. Am început să spun cu voce tare ce-mi doresc (fără să mai aştept ca dorinţele mele să fie ghicite), am participat la un curs care mi-a schimbat viaţa, am o verighetă pe deget care spune că Luc e soţul meu, chiar dacă uneori încă îl prezint altora ca prietenul meu :). Plus de asta, am avut multe momente mici de bucurie mare, m-am distrat, am văzut locuri noi şi am revizitat altele dragi, am învăţat unele lecţii, iar la altele trebuie să mă străduiesc mai mult în viitor. Azi, ca în fiecare an, o să îmi fac o recapitulare a anului ce se scurge încet-încet din clepsidră, iar mâine, după concertul de Anul Nou de la Viena mă apuc de croşetat planuri pentru 2016. E o tradiţie care-mi place, care mă face să fiu recunoscătoare şi care-mi dă energie bună pentru tot ce va să vină.
Am lipsit de pe blog în preajma sărbătorilor, dar colţul acesta de net e foarte mult prezent în gândurile şi inima mea, aşa că sper c-aţi avut sărbători tihnite, că v-aţi relaxat şi că sunteţi la fel de entuziasmaţi ca mine să întâmpinaţi noul an.

 

Mai jos sunt câteva momente din 2015 care au făcut din anul ăsta un caleidoscop armonios de lucruri colorate şi faine:
1. În prima postare de anul trecut ziceam cam aşa: “[…] Rezonez foarte mult cu ultima parte, cu surpriza, să ne surprindem. În capul meu, asta nu se poate întâmpla decât dacă eşti bine ancorat în momentul prezent, îţi asculţi instinctele şi zici DA cu toată inima”. Mie mi s-a întâmplat DA-ul inimos pe 29 august 2015, într-o grădină frumoasă, cu familie şi prieteni alături, lângă un Luc care acum mi-e soţ.

Citește mai mult