La Finca by Alioli

Se ia o aniversare, se asezonează cu chef de ieșit și de sărbătorit numita aniversare și se ajunge la La Finca by Alioli, adică sora mai mică și mai văratică a minunatului restaurant spaniol Alioli de pe lângă Cișmigiu.

La ora la care am ajuns noi acolo, parcă puțin după prânz, lumea nu era multă, iar terasa – udată de ventilatoarele acelea care împrăștie și aburi de apă, atât de bineveniți într-o zi caniculară. Ne-am așezat la masă, am inspectat meniul, deși cel puțin autorul acestui articol venise chitit să deguste ceva anume, am cerut lămuriri de la personalul simpatic și îndatoritor.

Până a venit gustarea din partea casei, am vorbit. Chestii tipice pentru aniversarea în cauză. Din cele cu zâmbet larg.

Sosul de usturoi de la Alioli merită, poate, o poezie întreagă pentru că e desfătare pentru papile. Eu nu mă pricep la poeme- un haiku cred că mi-ar ieși, totuși-, dar știu câteva adjective. Și alea bune de vă vin acum în minte se potrivesc toate cu numitul sos de usturoi. Cereți pâine în plus și nu lăsați nimic în bol, e rușine. 🙂

Creveții cu usturoi (observați un tipar?) sunt, probabil, motivul cel mai bun pentru care să treceți pragul unui stabiliment atât de mișto ca Alioli. Datorită lor s-au inventat legendele, alea adevărate, care te fac să crezi în bine și bun. Presupun că e de prisos să vă spun că e spre binele vostru dacă întingeți cu pâine în uleiul de măsline divin îmbinat cu usturoi, peperoncini și pătrunjel, nu? Ce dacă vă ia gura foc? Live a little! Alternați această plăcută activitate cu savuratul pe îndelete al creveților.

La felul principal, am cochetat cu mai multe opțiuni, fiecare dintre ele delicioasă, doar ca să ne oprim la the classics: paella de mariscos. Din motive tehnice, paella vine doar în porție dublă, adică tre’ comandă de minim două persoane. Deși aproape că nu mai puteam mânca – vezi vremea de afară + cele două feluri de mâncare dinainte – ne-am hotărât, totuși, să jucăm la dublu.

Ajutați de o carafă de sangria și o bere, am dovedit totul din farfurie. Nu se zice că-n doi puterea crește? La fel e și cu apetitul. Și când în față ai creveți, languste, midii, calamari și orez spaniol, te transformi într-un soldat al bunului gust. You stick by your food, your food is amazingly delightful.

Cheesecake-ul din partea casei ne-a pus capac. L-am momit cu lingurița, ne-am odihnit, l-am privit intens pentru stârnirea papilelor, dar nu l-am dovedit pe tot.

Aici găsiți meniul de la Alioli. Dacă vreți detalii tehnice, pot să vă zic că nu e ieftin. Noi nu ne permitem să mergem foarte des, deși papilele ne sunt martore c-am vrea. Noroc cu aniversările! 🙂

La Finca Alioli se află pe strada Grigore Alexandrescu, la nr. 77.

Primul meu Castle Break

Acum mai bine de o săptămână am fost în primul meu Castle Break. Tânjeam după multe dintre tururile acestea încă de anul trecut, de când am descoperit că aceste lucruri minunate se întâmplă și la noi, dar de-abia acum am apucat să merg într-unul.

Pe scurt, Castle Break își propune să arate tuturor curioșilor că și la noi sunt conace, castele și domenii impresionante, cu povești în spate, marcate de nostalgie sau mister, și că oameni temerari intră-n jocul restaurării sau conservării cu cele mai bune intenții și cu viziuni extraordinare pentru locul pe care și l-au ales sau moștenit. Sunt poate departe de ce se întâmplă în Anglia, de exemplu (am povestit aici despre două palate minunate), dar inițiativa oamenilor de la Asociația ARCHÉ are potențial de deschis nu numai inimi, ci și minți. Și eu sper ca tot mai mulți oameni să se lase seduși de cotloanele ascunse ale țării noastre și să le afle povestea chiar din gura proprietarilor sau administratorilor lor.

Citește mai mult

Jurnal

Multă vreme a trecut de când pe aici n-am mai dat… Mi se întâmplă uneori să intru în Mansarda mea dragă şi să mă gândesc la ea ca la un loc străin, blog ce aparţine altcuiva, nu mie. Cineva  mai aşezat, mai ordonat, mai neobosit, mai nestors. Sunt undeva sus şi mă uit la mine şi mă aştept. Să scriu sau să visez. Nu ştiu ce să cred despre lucrul ăsta. Îmi dau seama că poate ar trebui să fiu tristă, dar nu mă simt aşa. Probabil e optimismul meu la mijloc, cel care-mi spune mereu că e doar o perioadă, că lucrurile sunt aşa cum sunt şi că or să se îndrepte şi eu o să fiu în regulă şi că o să mă adaptez.

Dar mi-e dor de scrisul meu aici, de inspiraţia pe care mi-a dat-o întotdeauna colţul acesta. E fain şi ce fac prin alte părţi, dar parcă tot aici e mijlocul, centrul, fântâna de la care găsesc energia pentru celelalte. Unele lucruri te definesc mai mult, e normal. Dar e atât de uşor să uiţi de ele, să zici că o să te întorci, că mâine o să ai timp.

Citește mai mult

Pancakes cu afine

Se dă o duminică cu chef de lenevit, de contemplat, de mâncat ceva bun, de ascultat muzică clasică (de asta ultima n-am mai simțit așa o poftă de la concertul de An Nou de la Viena, adică fix de pe 1 ianuarie).

Am avut câteva ore doar pentru mine și mi le-am petrecut așa cum am simțit nevoia, chiar dacă mi-era foarte clar că mai bine aș fi pus mâna și-aș fi scris ce aveam de scris. În loc, mi-am făcut un ness cu lapte și m-am dedat unui “viciu” care-mi place tare mult: am citit din scoarță-n scoarță Dilema Veche și al ei dosar Citirea de carte, mi-am notat niște cărți pe lista de lectură, am făcut o mâncare de fasole cu usturoi și ierburi de Provence pe care mi-am luat-o la serviciu a doua zi și niște pancakes cu afine din care am tăiat tacticos cu furculița până m-am săturat.

Citește mai mult

“Floare” cu pesto

Rețeta asta e găsită undeva pe Facebook, pe pagina Tasty sau Tastemade, aprobată în unanimitate și gătită în trei timp și trei mișcări într-o după-amiază leneșă de weekend. Rețeta inițială era cu sos de roșii armonizat cu condimente, dar mie mi-a surâs mai mult pesto-ul de data asta.

Se face așa: se cumpără aluat de la supermarket. Ei, se poate face el și acasă, dar cum nu mai mâncasem de mult din cel cumpărat, am zis să dau iama și să fie totul cât se poate de rapid. Deci, se cumpără. 2 bucăți rotunde, marca Delhaize, dacă în proximitatea voastră se găsește vreun Mega.

Citește mai mult

Flow

Zi ploioasă de duminică. Mă trezesc la 6, nici nu mai știu de când n-am mai dormit ca omul, măcar 7-8 ore pe noapte. Picură. Fac ceai, sorb, scriu despre scriitori, rutine, premii, dashing men in literature  etc. AICI. Am început să scriu pe Cartea de la ora 5 de o lună și îmi place pentru că mă responsabilizează.

Dau o raită în bucătărie, mă gîndesc la ce o să mai fac în ziua asta care mă ține în casă. Nu c-aș fi vrut sau aș fi fost în stare s-o petrec în altă parte, simt nevoia din ce în ce mai des să stau fără să fac nimic. Mănânc, termin de scris și, câteva pagini de youtube mai încolo, ochii îmi fug vorace pe revista asta. Mi-am făcut abonament în februarie, iar primul număr la care am acces a apărut pe la finalul lui aprilie. Imaginați-vă, deci, cât am așteptat, și cu ce ardoare, revista care mi-a bătut la ușă de-abia acum câteva zile.

Citește mai mult

Umbre și lumini

Pe timpul ăsta, unul dintre cele mai plăcute lucruri sunt umbrele, felul cum se tupilează soarele și-și aruncă săgețile de lumină printre frunze, prin cotloane și, la un moment dat, un moment magic fără doar și poate, te găsești exact acolo unde trebuie ca să vezi toată frumusețea pe care o face dansul între lumină și-ntuneric. Umbrele mie-mi aduc aminte de Eliade, dar nu știu exact de ce și nici nu prea vreau să investighez. E ceva inefabil și mie-mi place inefabilul. Prea multe lucruri sunt explicate și para-explicate în lumea noastră. Uneori, chiar merită să lași magia să facă ce vrea ea cu tine și doar să fii.

Pe modelul de doar a fi azi vă arăt cele trei fotografii de mai jos. Doar puțin adnotate, ca să fie măcar un pic de context. Restul e visare!

O curte de pe o stradă perpendiculară pe Popa Nan care mă vrăjește de fiecare dată când trec pe lângă ea. Mi se pare dintr-un vis, e totul molcom și parc-aș împinge ușa aia să văd ce e și înăuntru.
O curte de pe o stradă perpendiculară pe Popa Nan care mă vrăjește de fiecare dată când trec pe lângă ea. Mi se pare dintr-un vis, e totul molcom și parc-aș împinge ușa aia să văd ce e și înăuntru.

Citește mai mult