Flow

Zi ploioasă de duminică. Mă trezesc la 6, nici nu mai știu de când n-am mai dormit ca omul, măcar 7-8 ore pe noapte. Picură. Fac ceai, sorb, scriu despre scriitori, rutine, premii, dashing men in literature  etc. AICI. Am început să scriu pe Cartea de la ora 5 de o lună și îmi place pentru că mă responsabilizează.

Dau o raită în bucătărie, mă gîndesc la ce o să mai fac în ziua asta care mă ține în casă. Nu c-aș fi vrut sau aș fi fost în stare s-o petrec în altă parte, simt nevoia din ce în ce mai des să stau fără să fac nimic. Mănânc, termin de scris și, câteva pagini de youtube mai încolo, ochii îmi fug vorace pe revista asta. Mi-am făcut abonament în februarie, iar primul număr la care am acces a apărut pe la finalul lui aprilie. Imaginați-vă, deci, cât am așteptat, și cu ce ardoare, revista care mi-a bătut la ușă de-abia acum câteva zile.

O citesc pe îndelete spre seară. Îmi plac ilustrațiile, îmi plac și poveștile, mă regăsesc, ideile zboară jucăușe prin mintea mea, îmi redescopăr starea de efervescență. Mă opresc din când în când doar pentru că pe geamul din bucătărie, larg deschis, mă ademenește miros de tei și sunet de ploaie molcomă. Inspir și citesc. Aflu de proiecte fenomenale și îmi fac liste mentale de cărți. La birou, Luc desenează cu căștile în urechi, iar pe monitorul lui aleargă personaje de desene animate care îl inspiră. Alături, creioane multe și sticla cu apă.

Merg iar în bucătărie. În frigider am cea mai bună smântână pe care am mâncat-o vreodată și care mă face să simt că am trăit sub o piatră în ceea ce privește produsul ăsta lactat. E fină și delicată, gustoasă, plină, nici nu pot să o laud destul. De la urdă.ro. Iau cu lingurița încet și savurez fiecare înghițitură.

Mai citesc puțin, mă gândesc la proiectul acela, știut doar de cotloanele minții mele, mă întreb cum o să folosesc multele etichete ce-au venit odată cu revista.

Fac ceva de mâncare, despre care o să povestesc într-un episod următor, fac socoteala la câte zile mai am până să termin Stăpânul inelelor (sunt la ultimul volum) pentru că sunt deja nerăbdătoare să încep următoarea carte.

Organizez un mic picnic literar. Direct pe covor. Deschid revista și cele 3 jurnale pe care le-am comandat odată cu ea (The Joy of Making Lists, Homemade Happiness și How to Slow Down), îmi iau agendele să-mi fie aproape (am două în fiecare an: una zilnică și alta pentru citate, idei, doodles etc) și Psychologies-ul de luna asta, unde există un dosar despre bani despre care am scris și eu câteva cuvinte. Pagina 75, partea de sus, c’est moi. Mă uit peste toate în același timp, citesc un articol din Psychologies, îmi plimb mâna peste ilustrațiile din Flow, răspund mental la vreun proiect din jurnale (Tiny pleasures I want to enjoy more).

Mă felicit încă o dată pentru inspirația pe care-am avut-o atunci când am dat click-ul de cumpărare pentru Flow, chiar e magic. Și are și un interviu cu Gretchen Rubin, ceea ce a picat chiar bine, având în vedere ce v-am povestit în postarea aceasta.

A, și în plus, un bonus teribil de important, fiind o revistă despre bucuria hârtiei și a minunățiilor care ies din ea, vă dați seama că miroase al naibii de bine, nu?

4 Comentarii

  1. Ahh, Flow si Gretchen si ceva bun de mancat? These are a few of my favourite things :)).Cu Flow experienta mea este ciudata – cand l-am descoperit l-am absorbit pur si simplu, apoi pe masura ce timpul trecea,am observat ca citesc revista tot mai putin dupa ce o cumparam. Nu mi-e foarte clar de ce. Acum sunt intr-o perioada cand nu o mai cumpar,sa vad daca revine pofta.
    Postarile tale au ceva note de trist chiar si cand ritmul e unul upbeat… frumos, oricum! 🙂

    1. De-abia aștept să văd care o să fie experiența mea flow-istică. Acum, pur și simplu, sunt pe aripile extazului.

      Trist? Poți elabora? Mă faci uber curioasă. E ceva ce-ai observat la ultimele postări sau e o chestie generală? Sencs, Sînziana. 🙂

Lasă un răspuns