Mămăligă în straturi

Săptămâna trecută m-a năpădit o poftă mare de mămăligă. Am vorbit la serviciu despre  mămăligă, am citit apoi articolul ăsta al lui Doru Panaitescu, papilele s-au răzvrătit și pofta și-a făcut propria lege, mi-a dat șah mat și-a urcat în mine până când n-am mai știut ce să fac cu ea decât s-o potolesc.

Nu mă pricep cine știe ce să fac mămăligă. Cu cât se termină mai repede procesul și pot să mănânc, cu atât mai bine. Când merg la Ploiești, mă uit uneori cu un amestec de respect și mândrie la tata care are atâta răbdare încât să nu facă o mămăligă rapidă și stă și amestecă cu concentrare în ea până ce capătă consistența care-i place lui. Mie dă-mi un pachet de mălai din cel de la Panzani (best ever pentru mămăligi rapide și delicioase) și-n trei minute îți pun pe masă ditai soarele galben, numai bun de combinat cu brânză și smântână.

Nici la asta de acum n-am muncit de m-am spetit.

Am făcut mămăliga cu mălai Panzani, am amestecat-o cu lapte, am mai lăsat un pic pe foc până ce acesta a fost absorbit.

Jumătate din mămăligă am turnat-o într-o formă de yena, am amestecat-o cu jumătate de cutie mare de smântână și un strop de sare. Pe deasupra am pus un strat de măsline, unul de ceapă verde, unul de brânză de capră, iar la final am pus jumătatea de mămăligă rămasă, amestecată cu restul de smântână. Pe deasupra am ras cașcaval. La final am făcut câteva adâncituri în mămăligă și-am pus acolo câte un ou de prepeliță. Am dat vasul la cuptor cam jumătate de oră. A ieșit rumenită delicios în câteva locuri și nu m-am lăsat până nu le-am venit de hac chiar dacă frigeau de mama focului (pun intended).

E bună de luat și la serviciu, a doua zi, și încălzită în cuptorul cu microunde.

Voi ce pofte românești aveți?

3 Comentarii

    1. Ană, la tine acolo nu găsești mălai?
      Dar, de fapt, știu ce zici. Tu vrei mămăliga cu brânza de burduf de acasă, nu vrei neapărat să-ți faci tu. Amintirea e mai importantă decât punerea în practică a unei pofte. 🙂

Lasă un răspuns