Ce-am mai făcut

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

A trecut deja ceva vreme de când n-am mai apucat să scriu aici. Viața mă trage în altă parte, un nou job îmi acaparează atenția și simțurile, iar când ar trebui să mă ocup de blog, tot ce vreau e să mă odihnesc. Au fost (aproape) două luni grele, dar sper să îmi revin și să regăsesc timpul de a mă dedica din nou povestitului. Totul ține, ca de obicei, de planificare și îmi place să cred că pot face chestia asta fără mari bătăi de cap.

Ultima dată vă spuneam despre apariția unei cărți în care se află și un text al meu, iar acum pot să vă spun și despre lansarea propriu-zisă. Sau mai bine zis, lansările, pentru că au fost două și eu am fost la amândouă. Știam că nu vreau să vorbesc (am trac mare atunci când trebuie să vorbesc în fața unui public) și lucrurile au decurs conform planului meu la lansarea din București. La Ploiești, însă, n-am „scăpat” și bine am făcut. N-am fost niciun Cicero (nu cred că se aștepta cineva la asta, oricum :P), ba chiar am și admis în fața sălii aceleia pline că îmi tremură picioarele, dar sentimentul de după a fost foarte fain. În fond, odată cu cartea asta s-a întâmplat și debutul meu și cuvântul ăsta e destul ca să mă facă să zâmbesc cu gura pân’ la urechi. Așa c-am zis „fie ce-o fi” și m-am dus în fața oamenilor și mi-am recunoscut slăbiciunile. 🙂 Acum câteva zile am terminat cartea și mă bucur că am ocazia să fiu între aceleași pagini cu toți oamenii aceia care și-au împărtășit o felie importantă din ceea ce-i face pe ei să fie ei: nostalgia după locuri și ființe care au fost.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Paștele a venit și a trecut, prinzându-mă total nepregătită, negătind nimic și înfruptându-mă doar din ce a gătit tata cu ocazia asta. Acum frigiderul meu conține o colecție impresionantă de ouă de țară cărora e imperios necesar să le vin de hac într-o delicioasă salată de ouă cu muștar și ceapă verde. Rețeta asta o să-mi stea drept model.

Mai jos, câteva lucruri care au trecut, dar pe care nu le vreau uitate.

Un crumble delicios, făcut într-o zi ploioasă, cu chef de dat drumul la cuptor, și savurat cuminte și fierbinte în fața cine știe cărui serial. Înghețata a lipsit, dar zeii îmi sunt martori că nu i-am simțit lipsa.

Crumble cu fructe tropicale

De câte ori merg cu trenul îmi amintesc cât de mult îmi place și ce plăcută e lectura în acest mijloc de transport. În fotografia de mai jos – o carte terminată de mult, care m-a învățat multe lucruri utile despre autenticitate, compasiune, vină și perfecționism și pe care o recomand din tot sufletul (“Shame keeps worthiness away by convincing us that owning our stories will lead to people thinking less of us”, What silences our intuitive voice is our need for certainty”, “As long as we’re creating, we’re cultivating meaning”).

The Gifts of Imperfection

O amintire dintr-un balansoar, într-o zi în care soarele își clipocea razele în cel mai ghiduș fel posibil și dintr-un timp cu păr mai lung și kilograme mai puține :P.

balansoar

O joacă cu citrice. Pentru culori și arome, texturi și sevă.

Citrice

Voi ce mai citiți, ce mai gătiți, ce mai trăiți?

4 Comentarii

  1. Foarte fain articolul. Ai lasat acel crumble intr-un moment in care mi-e tare pofta de ceva dulce.. si vai, cat de bine arata!
    Sper sa-ti gasesti mai mult timp si sa ne mai scrii.

Lasă un răspuns