Atelierul de caleidoscoape

Caleidoscop

Era cât pe ce să nu merg. Mersesem mult pe jos în ziua aia, nu mă hidratasem corespunzător, de mâncat nici nu mai vorbesc. Îmi închipuiam cum o sun pe Veronica, ştiam cuvintele pe care o să i le spun, tonul pe care l-aş fi folosit. Totul era pregătit, mă simţeam prea rău. Am decis, totuşi, c-o să regret şi m-am adunat. Am luat metroul în loc să merg iar pe jos, m-am întâlnit cu un om care m-a scos din ale mele (asta e “vina” Universului, eu nu pot fi trasă la răspundere deloc), am mâncat o supă de roşii, bună şi aromată, la Journey, şi am citit câteva pagini dintr-o carte foarte faină pe care o recomand: “Femeia de hârtie” de Rabih Alameddine. Mi-am luat şi două ciocolate mici ca să mă pun pe picioare şi plecat-am spre atelierul minunat de caleidoscoape.

Veronica e omul fain din spatele www.minuni.ro, vulpiţa neastâmpărată care face fapte bune pentru că aşa simte ea să trăiască. E frumoasă Verucika şi-ţi inspiră poezie cu alura ei; dacă-i stai suficient timp alături, ajungi să te molipseşti de frumosul pe care-l respiră, de atitudinea ei pozitivă şi chiar ajungi să fii mai atent la ce se întâmplă în jurul tău şi să vezi povestea din ochii fiecărui om cu care interacţionezi.

Veronica ţine un atelier de caleidoscoape şi am fost şi eu de curând la unul dintre ele. Mi-a plăcut şi am de gând să mai merg.

Dacă-ţi place să faci lucruri cu propria ta mână, acordă-ţi două ore şi fă-ţi un caleidoscop. E fain să te joci cu mărgele şi oglinzi, cu foarfece şi scotch, cu hârtie colorată şi lipici. Plus că nu e greu să urmezi instrucţiunile, iar Veronica e mereu acolo dacă te împotmoleşti. Deşi n-am fost în apele mele, îmi ajungeau la ureche zumzetele extaziate ale celorlalte fete şi, uitându-mă pe furiş la ele, mi se părea fain să le văd atât de concentrate, dar şi vesele, în acelaşi timp. Şi copiii se bucură de atelierul acesta, noi am avut trei acolo – două fete şi un băiat – şi erau toţi foarte absorbiţi de ce aveau de făcut. 🙂

Atelier caleidoscop

Mai vreau să spun că atelierul de caleidoscopilărit înseamnă de trei ori joacă: da, faci caleidoscopul, dar te joci şi cu Mira, side-kick-ul Veronicii, păpuşica de deget de mai jos, dar şi cu Lola-busola, unul din acei căţei care se pricep atât de bine să-ţi înmoaie inima. Pe ea n-am prins-o-n poză, era ca o zvârlugă, zburdând pe la picioarele noastre, bucuroasă să ne lase s-o mângâiem şi s-o smotocim după plac.

Mira aproba hartia pentru Caleidoscop
Mira aprobă hârtia pentru Caleidoscop
Mira face îngeri în mărgele
Mira face îngeri în mărgele

Acasă, păpuşa Turmeric, pe care o ştiţi încă de aici, a pus stăpânire pe Caleidoscop şi s-a tras în poză cu el, foarte protector şi posesiv, ca să ştie lumea că e al lui de drept.

Turmeric si caleidoscop

Nu mică i-a fost, totuşi, mirarea, când a văzut că Ducky şi Suri l-au adoptat pe Caleidoscop, au făcut poză la panou şi trebuie să recunosc că numitul Caleidoscop părea să fie încă şi mai mândru în prezenţa lor. Într-un acces de feminitate accentuată, Suri chiar a leşinat lângă el ca o domnişoară de pension şi a trebuit să aduc sărurile şi să-i promit că nimeni nu o va priva vreodată de prezenţa lui Caleidoscop. Iar pentru că azi e Ziua Internaţională a Cititului cu voce tare o să le citesc la tustrei nişte poezele. Şi-apoi o să-i pun să miroasă zambile şi ghiocei. 🙂

Ducky, Suri si Caleidoscop

Pentru caleidoscopilărit şi poveşti, ţineţi minte data de 7 martie, atunci e următorul atelier. Şi poate ne vedem acolo. 🙂

Prima poză este făcută de partenera mea de la atelier, Mihaela Rădulescu. Mulțumesc! ^_^