Impresii din vacanţă (8) – Franţa (mea) culinară

E ultimul episod din vacanţă şi nici nu-mi vine să cred cât m-am lungit cu poveştile. Evident că amintirile s-au estompat, dar aromele sunt încă prezente în minte, aşa că, dac-ar fi să vă dau un sfat încă de la început, aş spune doar că ar fi bine să fi mâncat ceva drăguţ înainte sau măcar s-aveţi o clementină sau un porridge la îndemână. Punând cap la cap fotografiile, stomacul meu a luat-o razna de mai multe ori, şi-a dorit, ba chiar a plâns de neputinţă şi s-a răzvrătit împotriva iaurtului cu care am încercat să-l îmbun. Well, n-aveam tagliatelle cu fructe de mare sau gofre cu ciocolată şi frişcă, să fim serioşi.

În Toulouse am început cu brânza. Au brânză francezii, ştiţi bine, se pricep la brânză şi sunt mari consumatori. Am mâncat destule feluri de brânză franţuzească în zilele acelea, mi-au plăcut aproape toate, m-am întors acasă cu câteva tipuri, plus vreo 3-4 felii pentru raclette. Din păcate, toată aventura mea cu brânza n-a fost fotografiată. Aşa s-a întâmplat şi nu-mi pare rău deloc.

Ce-mi pare cel mai rău, totuşi, este că am avut ocazia extraordinară de a călca într-un resto mai fancy, unde am făcut poze, dar nu-mi aduc aminte exact ce am mâncat. Ştiţi cum e… Vezi, auzi, mănânci ceva extraordinar şi crezi c-o să ţii minte la perfecţie ce ţi s-a întâmplat. Ei bine, ghici ce? Nu-i adevărat. Mintea noastră e maestră la înşelătorii din astea.

Să înceapă festinul vizual!

Toulouse are mai multe restaurante înscrise în ghidul Gault et Millau, iar unul dintre ele este şi Monsieur Marius. Gault et Millau este aproape la fel de influent ca mai celebrul Michelin, diferenţa între cele două fiind că Gault et Millau se concentrează mai mult pe la nouvelle cuisine. Şi nouvelle a fost şi-n farfuria noastră. Meniul se schimbă în fiecare zi, cel de la prânz e mai ieftin decât cel de seară (20 de euro comparativ cu peste 30 de euro seara), iar chef-ul, Nicolas Brousse, tocmai a fost numit jeune talent de către Gault et Millau. Mai jos vedeţi ce am mâncat noi.

Cremă de mazăre cu kumquat și crème fraîche
Ou, hribi și fregola sarda, un tip de paste originare din Sardinia. Delicios felul acesta de mâncare!

 

Pește în stil asiatic

 

Ficat de vacă

 

Singurul lucru pe care pot să-l spun despre desertul de aici este că avea gust pronunțat de ou.

 

Fromage du jour

Într-o zi mai friguroasă ne-am “adăpostit” la Criollo Chocolatier. Asta pentru că francezii ştiu să facă şi ciocolată, nu numai brânză. Am văzut destule ciocolaterii în Toulouse şi toate au muşteriii lor, sunt sigură. Criollo Chocolatier se află pe locul unei foste librării şi ne-a trecut prin multiple senzaţii. Acolo, l’embarras du choix capătă noi valenţe în faţa vitrinelor cu ciocolată de tot felul, iar modul cum sunt prezentate te dă pur şi simplu peste cap. Noi ne-am luat ciocolată caldă, iar în preţul inclus ne-au dat şi trei pătrăţele de ciocolată la alegere. Da, a fost genial de bun, decadent şi savuros.

3 tipuri de ciocolată caldă pentru noi: una cu vanilie, una cu citron vert și una cu galanga, o specie de plantă ce seamănă cu ghimbirul, dar care nu are deloc gustul acestuia. Bun!

 

Densă, cremoasă, excelent făcută

În Carcasonne, am vrut să mănânc gaufre cu ciocolată şi frişcă pe stradă. And I did! Am luat-o şi mi-am înfipt dinţii în ea cu toată pasiunea de care eram în stare.

 

 

În Albi, înainte să intru în muzeul Toulouse-Lautrec şi înainte de întâlnirea cu cea mai frumoasă grădină, am dat iama într-un sandviş. Nu e mare lucru, dar când ţi-e foame, poate însemna totul.
La final, un ospăţ marin. După ce-am plecat de la Sète, ni s-a făcut foame şi ne-am adăpostit de vânt în Agde pe un vapor-restaurant. Bun şi mult festinul cu fructe de mare şi peşte, una din cele mai bune mese din vacanţă. De fapt, cred că e pe acelaşi loc cu cea din ultima noastră seară în Florenţa.
Ciorbă de pește cu sos și brânză
Somon
Pește la cuptor
Tagliatelle cu fructe de mare
Fructe de mare pane
Tiramisu
Înghețată
Spuneţi drept: nu-i aşa că vă e puţin foame?

2 Comentarii

  1. Da, m-a lăsat cu foamea-n gât. Deși știi tu, am dat gata acel castron cu cereale. Mi-a plăcut articolul tău și m-a trimis să google niște lucruri precum fregola sau galanga. Iar gofrele – I feel you. Am mâncat zilnic în Bruxelles și-am trecut prin toate combinațiile posibile. One day, eu și-un aparat de gofre ne vom întâlni. 🙂

    1. Așa-mi zic și eu de câte ori mănânc (și-mi place) câte o gofră pe unde mai merg: că o să mă întâlnesc eu odată și-odată cu un aparat din ăla. Și să vezi atunci dezmăț! 🙂

Lasă un răspuns