11 momente din 2015

2015 a fost un an bun. Foarte bun. Am început să spun cu voce tare ce-mi doresc (fără să mai aştept ca dorinţele mele să fie ghicite), am participat la un curs care mi-a schimbat viaţa, am o verighetă pe deget care spune că Luc e soţul meu, chiar dacă uneori încă îl prezint altora ca prietenul meu :). Plus de asta, am avut multe momente mici de bucurie mare, m-am distrat, am văzut locuri noi şi am revizitat altele dragi, am învăţat unele lecţii, iar la altele trebuie să mă străduiesc mai mult în viitor. Azi, ca în fiecare an, o să îmi fac o recapitulare a anului ce se scurge încet-încet din clepsidră, iar mâine, după concertul de Anul Nou de la Viena mă apuc de croşetat planuri pentru 2016. E o tradiţie care-mi place, care mă face să fiu recunoscătoare şi care-mi dă energie bună pentru tot ce va să vină.
Am lipsit de pe blog în preajma sărbătorilor, dar colţul acesta de net e foarte mult prezent în gândurile şi inima mea, aşa că sper c-aţi avut sărbători tihnite, că v-aţi relaxat şi că sunteţi la fel de entuziasmaţi ca mine să întâmpinaţi noul an.

 

Mai jos sunt câteva momente din 2015 care au făcut din anul ăsta un caleidoscop armonios de lucruri colorate şi faine:
1. În prima postare de anul trecut ziceam cam aşa: “[…] Rezonez foarte mult cu ultima parte, cu surpriza, să ne surprindem. În capul meu, asta nu se poate întâmpla decât dacă eşti bine ancorat în momentul prezent, îţi asculţi instinctele şi zici DA cu toată inima”. Mie mi s-a întâmplat DA-ul inimos pe 29 august 2015, într-o grădină frumoasă, cu familie şi prieteni alături, lângă un Luc care acum mi-e soţ.

2. Un curs care m-a schimbat, unde am învăţat şi despre mine şi despre ceilalţi şi locul unde am înţeles ce trebuie să fac, ce am nevoie să fac, cum să mă raportez la mine şi să îndrăznesc mai mult. Faptul că am fost cea mai bună cursantă de la grupa mea şi că articole de-ale mele pot fi găsite de acum în revista Psychologies (citiţi numărul de ianuarie, de exemplu) mă onorează şi mă obligă.
3. Locurile pe care le-am descoperit în Bucureşti şi aiurea: ARTea, DoinaDesign, Conacul Bellu, SanThe Fitoceainărie. Toate celelalte ceainării pe care le-am revizitat, restaurantele unde-am mâncat bine, filmele pe care le-am văzut.
4. Cărţile pe care le-am citit anul acesta. Îmi făcusem plan de 30, dar am citit doar 25. Bucuria că pe primele două locuri sunt două cărţi româneşti, destul de asemănătoare şi din categoria aceea minunată a cărţilor care merită a fi recitite: Manuscrisul fanariot şi Fotograful Curţii Regale.
5. Concertul Marizei de la Sala Palatului pe care l-am aşteptat cu o emoţie pe care încă o resimt într-un sertar din sufletul meu. A fost o seară absolut fabuloasă, cu o cântăreaţă frumoasă şi pe dinăuntru şi pe afară şi o muzică ce-ţi muşcă din suflet ca mai apoi să-ţi ceară iertare, ştiind prea bine că o să primească tot ce revendică.
6. San Gimignano-ul italian unde am simţit magia Toscanei şi-a tuturor bunătăţilor ei, fie ei măslini sau vii cu boabe aurii.
7. Albi-ul francez care m-a făcut fericită. Fie eram într-un moment perfect, aliniat de nişte planete binevoitoare, fie lipsa aşteptărilor m-a făcut să nu iau în seamă prejudecăţi şi să mă bucur de toate care mi se iveau în preajmă. Orice
ar fi fost, a fost o porţie de bun şi frumos din care am luat alene cu lingura, sperând să nu se termine niciodată.
8. Sibiul de poveste de care mi-e dor mereu şi care ne primeşte întotdeauna atât de bine. Atmosfera de la Târgul de Crăciun a fost de neegalat, iar clipele petrecute acolo ne aduc tot timpul un mare zâmbet pe faţă.
10. Cadoul ăsta făcut de Luc când eu dormeam: un brad, un om de zăpadă, o lună şi nămeţi, decupate şi desenate de mâna lui migăloasă. L-am găsit dimineaţă pe laptop şi, pur şi simplu, am rămas cu obrazul ţintuit într-un zâmbet pe care nu-l voiam deloc şters de acolo. Am fost atât de entuziasmată de ce a făcut încât n-am avut răbdare să se trezească singur şi m-am dus să-i mulţumesc când încă îşi dormea somnul dulce al dimineţii.
11. Păpuşa Turmeric căreia i-am compus şi un catren naiv pe Facebook. Ăsta, adică: “Rogu-vă, staţi doar un pic/ Să v-o prezint pe Turmeric/ Cusută cu talent şi dibăcie/ De mâinile lui Gămălie”. Am câştigat-o la un concurs organizat de Diana Dragne, mâinile pricepute din spatele Gămăliei, şi căreia i-am zis Turmeric pentru că asta mi-a inspirat mutriţa ei fantastică. A fost un cadou drăguţ primit în penultima zi a lui 2015.

 

Iar mantra pentru anul ce urmează e asta: “It is necessary to write, if the days are not to slip emptily away.  How else, indeed, to clap the net over the butterfly of the moment?” – Vita Sackville-West

La mulți ani! 🙂

5 Comentarii

  1. Să ai un 2016 și mai bun!! Mă bucur sincer că ai avut un an foarte bun, că azi am citit tot felul de retrospective si am observat că oamenii nu se prea pot lăuda cu 2015 (fie vorba intre noi, nici eu), așa că e reconfortant să văd ca pe undeva balanta se echilibrează 😉 La multi ani! :*

Lasă un răspuns