Impresii de vacanţă (6): Italia (mea) culinară

Gata, e ultimul episod din vacanţa noastră italiană şi poate unul din cele mai savuroase. Nu cred c-am avut neapărat revelaţii în ceea ce priveşte mâncarea, este pur şi simplu fabuloasă aşa cum o ştiam şi cum mi-o închipuiam pe cea veritabilă, la ea acasă.

Am mâncat multe lucruri, unele uber delicioase, altele not so much, am mâncat bine şi-am mâncat prost. Şi când zic prost, dau vina doar pe noi, că noi am ales asta. Dar na, atunci când eşti în vacanţă, mai eşti şi pe fugă uneori, nu te poţi hrăni cum trebuie mereu.

Am fost în trattorii şi osterii, în pizzerii şi restaurante; am mâncat îngheţată şi-am băut vin şi bere. Înainte de întoarcere, ne-am pus în bagaj o sticlă de vin bun şi una de limoncello (dar despre asta, cu altă ocazie). La capitolul “noutăţi” am încercat ribollita, supa tipică toscană, făcută din pâine şi legume. A fost genială. Am încercat un pateu cu trufe şi am venit acasă cu ulei de măsline de două feluri şi cantuccini.

Cele mai bune mese au fost în Florenţa, în prima şi-n ultima seară, în osterie şi trattorie, respectiv. Am început cu paste cu vodcă şi-am terminat cu paste cu fructe de mare. Luc s-a înfruptat din viţel şi pizza. De fapt, el a mâncat pizza mai mult, peste tot pe unde am fost, uneori nu cu cele mai bune rezultate. De exemplu, prima noastră masă în Italia, în Pisa, a fost o pizza nu tocmai gustoasă.

Începem periplul culinar?

Începem…

 

 

 

În prima seară am intrat într-o osterie unde ne-am delectat cu paste cu vodcă (eu) şi viţel (Luc), Mie mi-a plăcut mult atmosfera, era un du-te-vino constant, muşteriii – mulţi, mâncarea- foarte bună.
Mic-dejun încropit acasă, în căsuţa noastră superbă. Nimic fancy, dar foarte plăcut. Noi doi, nişte felii de pâine, pesto. cafea şi un ceai cam dubios, dar băubil, până la urmă.
Pizza Margherita mâncată cu poftă după ce am ieşit din Grădinile Boboli şi Bardini.
Într-o seară ploioasă am ajuns şi-ntr-o ceainărie. Eu mi-am luat un rooibos, Luc – un cappuccino şi amândoi ne-am înfruptat dintr-un carrot cake bun de tot.
Nu credeam că nişte fructe de mare prăjite, mai ales când nu îţi este neapărat foarte foame, o să-mi placă atât de mult. Pe de altă parte, eram şi în loc superb, cu soare puternic şi cu apă scânteietoare, aşa că totul a mers ca uns. Aici, în Manarola.
Prima îngheţată pe care ne-am luat-o în Florenţa. Bună şi multă.

 

 

Masa din San Gimignano. Lasagna şi ribollita, supa tipic toscană, excelente după explorat şi, mai ales, după concertul la care am asistat într-una din pieţele oraşului.
Îngheţată cu Malaga, parcă, în San Gimignano. Locul de unde am cumpărat-o primise cîteva premii pentru cea mai bună îngheţată din lume.
Primul nostru slushie. Aici – o combinaţie dintre al meu, cu cireşe amare, şi al lui Luc, cu lămâie. Foarte bun, mai ales pe căldura care era în Cinque Terre.

 

 

 

Ultima seară în Florenţa şi o masă genială într-o trattorie foarte chipeşă. Pastele cu fructe de mare, pizza şi tiramisu au fost foarte bune, servirea excelentă, eu şi Luc – în formă. A fost una din cele mai bune seri. Din toate punctele de vedere. 🙂

4 Comentarii

Lasă un răspuns