Impresii de vacanţă (4) – Cinque Terre

Revenind la postările despre vacanţa noastră italiană:
Vernazza
Cinque Terre a fost, probabil, unul dintre cele mai frumoase locuri văzute în vacanţa noastră italiană. Ba chiar trebuie să zic c-am ales ca destinaţie Florenţa tocmai pentru că era destul de aproape de minunăţia asta de loc. Şi n-a stricat deloc că am nimerit acolo într-o zi superbă, cu soare blând, adieri plăcute de vânt şi culori magnifice, ca dintr-o acuarelă.

Cinque Terre e o porţiune din coasta Rivierei italiene ce se compune din 5 sate: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza şi Monterosso al Mare. De la Florenţa, iei trenul până la La Spezia Centrale de unde ai legătură cu toate cele cinci sate. Traseul pe uscat între sate e închis în perioada asta a anului (se lucrează la porţiuni din el) – păcat, mi-ar fi plăcut să merg puţin pe Via dell’ Amore -, aşa că nu poţi ajunge la ele decât cu trenul sau vaporul.

Cinque Terre nu este o destinaţie pentru o singură zi, deşi noi am făcut chiar asta. Nu recomandăm şi la alţii, cred că noi ne-am gândit că mai bine ne pare rău că n-am stat destul în satele care ne-au plăcut, decât să nu le vedem deloc. Dar două dintre sate nouă ne-au plăcut mai mult decât celelalte, iar în ultimul, în Monterosso, am stat fix 15 minute, înainte să luăm trenul înapoi spre La Spezia Centrale ca să găsim legătura pentru Florenţa.
Cu mâna pe inimă, dacă aveţi tot o singură zi la dispoziţie, nu vă bateţi capul cu Riomaggiore şi Corniglia. Riomaggiore e puţin spectaculos, iar Corniglia e înşelătoare: urci şi urci, iar la finalul urcuşului, priveliştea pe care o capeţi nu este una foarte tentantă.
Dar merită să rămâi şi să caşti gura mai mult în Manarola şi Vernazza:
  • Pentru apa de un turcoaz hipnotic, pentru valuri şi adolescenţa aia pe care o simţi în tine doar când eşti în preajma mării
  • Pentru toate culorile care te ademenesc din toate părţile şi cărora n-ai cum să nu le cazi sub vrajă
  • Pentru străduţe şi stradele, toate în pantă destul de abruptă pe care le cam deteşti sub lumina intensă a soarelui, dar cărora le rămâi îndatorat după aceea
  • Pentru obloane, la fel de atrăgătoare cromatic, poate adormite, uneori, dar mereu misterioase
  • Pentru infuzia de vitamina D. Uneori, tot ce ai nevoie este să îţi laşi faţa să se scalde în soare.
  • Pentru că vezi lângă tine şi viţă-de-vie, şi măslini. Şi asta n-are cum să nu-ţi dea o stare de bine… Poţi încerca şi o măslină în stare brută, dar doar dacă ai vreo preferinţă nenaturală spre amar.
  • Pentru şevalete şi acuarele, pentru că n-ai cum să nu regreţi măcar un strop că nu ai talent la desen ca să imortalizezi pe loc ceea ce vezi. Brusc, aparatul de fotografiat nu mai e la fel de bun
  • Pentru cerul perfect, oglindă sau aliat de nădejde al mării azurii
  • Pentru bărci şi vapoare, fascinant de privit de sus
  • Pentru fructele de mare, delicioase şi proaspete

Ne-au plăcut mult aste două “terre”, sunt pline de zumzet şi atunci, la mijlocul

lui octombrie, încă se putea face baie în mare. Noi, cel puţin, am văzut mai mulţi oameni înotând cu spor în apa turcoaz a Mediteranei. A fost o zi excelentă, în ciuda oboselii, şi n-am zice “nu” unei reeditări. Poate vara, ca să fie şi Luc fericit că poate să înoate cum îşi doreşte. 🙂

 

 

Manarola

 

Obloane de Corniglia

 

 

Corniglia

 

Vernazza

 

 

Vernazza – Vedere din Castelul Doria

 

Vernazza

 

Vernazza – Castelul Doria

 

Monterosso al Mare

 

Lasă un răspuns