Fericiri

Fericiri
Pe trotuare, să dai cu piciorul într-o pietricică, aşa,-ntr-o doară. Şi în mintea ta, un comentator cu dicţie impecabilă să şuiere bucuros: “Ristea la balon, Ristea în poziţie de şut, gooooooooooool! Gooooooooooool, Risteaaaaaaaaaaa!” Acelaşi joc, dar în doi. Întrecere de pietricele cu extra-dramatism dat de doi comentatori limbuţi şi părtinitori.

 

Când, la curs, te apuci să scrii fără să gândeşti situaţia prea mult înainte. Uneori strică să gândeşti prea mult. La fel e şi-n viaţă, nu numai în scris. Să te-arunci cu capul înainte şi să vezi mai apoi unde aterizezi. Te poţi trezi într-un câmp de…
Floarea-soarelui. Pentru că e galbenă şi frumoasă, adică fix cuvintele pe care mi le spunea tata când eram mică. E incredibil cum pot florile să mă facă să zâmbesc în orice situaţie.
Proiecte. Proiecte ce apar în minte nici tu nu ştii de unde şi pe care le-ai vrea realizate. Pe toate, cât de repede. Senzaţia intensă pe care o ai când le pui pe hârtie, când vezi că mai ai de lucrat la unele aspecte.
Fericiri
Oboseala dulce ce te învăluie după ce ai făcut curat. Mirosul proaspăt, podelele lucitoare. Beţişorul de Nag Champa, ars ca un ritual. Dragul ce te cuprinde când ajungi acasă, inspiri şi exclami încântat: “Miroase a curat”. Plăcerea de a te cufunda noaptea în aşternuturi ce miros a flori.

4 Comentarii

  1. Fotograful Curtii regale e cu siguranta cea mai buna carte pe care am citit-o anul asta. Autoarea are un stil narativ extrem de fluid, povestea e captivanta, atmosfera foarte colorata. Am terminat-o intr-o noapte, atat de tare m-a prins. Si m-am tinut sa ii trimit autoarei un mesaj personal, pentru ca am impresia ca asta e prima ei carte publicata, ceea ce e incredibil. Unde mai pui ca este si din Tintea, loc pe care l-am frecventat adesea copil fiind. 🙂

    1. De-abia aştept s-o citesc. Am frunzărit-o doar până acum pentru că mi-am dedicat timpul Podului Mogoşoaiei. Este debut, da.
      Ce păcat că n-ai trimis mesajul, emoţiile alea se sting un pic dacă nu le dai voie să iasă din tine. Dar dacă mai ai cuvintele de atunci, eu zic s-o faci. 🙂
      Îţi recomand şi Manuscrisul fanariot de Doina Ruşti, pe mine m-a fermecat. Cred că sunt oarecum asemănătoare.

  2. Cu prima ocazie cand vin in RO am sa cumpar Manuscrisul fanariot, de altfel cred ca chiar la tine am citit prima oare despre cartea asta. Si cred ca am sa ii scriu Simonei, pentru ca debutul ei e chiar remarcabil! Poate faci o recenzie cand o termini. Cum este Podul Mogosoaiei?

    Si in alta ordine de idei, felicitari pentru blog, faci o treaba minunata si revin aici cu placere de fiecare data! 🙂
    Sinziana

    1. Podul Mogoşoaiei e fantastic. Mie-mi plac genul acesta de scrieri, despre Bucureştii de demult, străzi şi case vechi. Sunt încă la primele pagini, o savurez cu linguriţa.

      Mă bucur tare-tare că-ţi place mansarda mea şi-ţi mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase. 🙂

Lasă un răspuns