Ceainăria Infinitea, grădina boemă din Cotroceni

Ceainăria Infinitea nu e doar un loc incredibil de frumos. Este şi un loc care te atrage delicat în mrejele lui, fie că eşti iubitor de ceai, hipster sau mamă de bebeluş gânguritor. Nu-i poţi nega defel farmecul, el e cu siguranţă acolo, e palpabil, e real. Te consumă cu frumuseţea lui şi, în acelaşi timp, te energizează. Şi asta pentru că oriunde te uiţi, emană grijă şi o atenţie rară pentru detaliu.

 

Nu e prima dată când ajung la Infinitea. Ador Cotrocenii, mi-e drag să mă pierd pe străzile lui adormite, în special în zilele de week-end, să mă uit la casele vechi şi să îmbrăţişez în gând copacii seculari. Mă mai imaginez eu şi locuind în câte una (sau mai multe) din casele acelea chipeşe, dar asta e altă poveste. 🙂

De câte ori am intrat în ceainăria asta magică, am avut mereu aceeaşi senzaţie de sofisticat. Ştiţi cum unii oameni se simt sofisticaţi când beau whiskey sau când fumează un trabuc teribil de scump, ei bine, eu mă simt sofisticată când merg la Infinitea… Dau mereu “vina” pe atmosfera boemă, infuzia de verde, culoarea aceea intensă de turcoaz a meselor şi scaunelor din fier forjat, tablourile cu ceainice sau jazz-ul molcom care se potriveşte grădinii şi accesoriilor ei ca o mănuşă. În plus, nu mai pot de dragul ceainicelor, ceştilor şi linguriţelor de acolo, iar farfuriile de desert sunt absolut înnebunitoare.

 

ceainarie

 

ceainarie

În interior, Ceainăria Infinitea pare desprinsă dintr-un film de epocă: romantic, în penumbră, prilej de şoapte, priviri lungi şi sărutări asemenea. Acolo, îmi imaginez întotdeauna doamne cu pălării cu boruri largi, mănuşi albe şi lungi sau taioare Belle Époque, deşi camerele sunt, de fapt, în stil eclectic, cu elegante accente clasice.

Împreună cu o prietenă, am trecut pragul ceainăriei într-o duminică, aproape de ora deschiderii, şi am găsit-o zumzăind de lume chiar şi pe căldura aceea sufocantă. Atmosfera te acaparează imediat, aşa că două ore au trecut pe nesimţite, cu noi fotografiind, vorbind sau sorbind tacticos din ceai sau limonadă. Printre discuţii şi sorbituri, ne-am amuzat trăgând pe rând dintr-un pachet de cărţi cu citate motivaţionale din Louise Hay, nu din cale afară de bine traduse, dar foarte frumos ilustrate.

 

Infinitea e bine echipată şi la capitolul bunătăţi: eu mi-am luat un rooibos Gingerbread Biscuit Orange (12 lei), delicios – cu arome de migdale, fistic, coriandru şi boabe de piper roz – şi care a venit însoţit şi de un mini-biscotto fraged pe care l-am înmuiat cu mare plăcere în ceai. Pe lângă asta, am comandat şi un cheesecake cu dulceaţă de cireşe (16 lei), nu foarte dulce, deci perfect, pe care l-am savurat încet, bucurându-mă de fiecare linguriţă.

 

Alma a vrut ceva rece şi s-a concentrat pe o limonadă Infinitea (18 lei) cu rodie, iar la desert a năvălit asupra unui mousse cu ciocolată belgiană (17 lei), adică, da, o chestie decadentă cu lipici mare la papile şi care trebuie neapărat încercată.

Infinitea e, întâi de toate, o experienţă senzorială. Face bine la suflet, iar odată cu ceaiul, bei o mulţime de alte lucruri, e porţia de bun şi frumos de care ai nevoie. Îmi plac poveştile pe care le spune prin toate detaliile sale şi e o bucurie imensă atunci când îi trec pragul. Până data viitoare, Infinitea! 🙂

Tu ai fost la Ceainăria Infinitea? Cum ţi s-a părut?

4 Comentarii

  1. Subscriu! Este ceainăria mea preferată 🙂 Tare mult îmi place şi mie să mă rătăcesc pe străduţele din Cotroceni şi să ticluiesc planuri năstruşnice de a avea şi eu o casă acolo…

Lasă un răspuns