Mic dejun în pat şi Inside Out

Mic dejun in pat

Titlul rezumă perfect ziua de ieri, frumoasă de dimineaţă până seara târziu. Am început cu poftă de croissante şi-am terminat cu o porţie de plâns, dar din ăla bun, reconfortant, de avut atunci când vezi că lucrurile intră pe făgaşul normal.

Anul acesta mi-am propus să lucrez un pic la capitolul “Relaxare”. Pentru un om obsedat de control, chestia asta e destul de delicată. Uneori e mai greu, alteori se întâmplă aşa natural că îmi vine să mă bat prieteneşte pe spate şi să-mi zic: “Bravo, dudette!” Cred că vă puteţi închipui, deci, că ideea unui mic dejun în pat a fost întâmpinată cu rezistenţă de vocile din capul meu. E irelevant faptul că răspunzătoare de ea erau alte voci, tot de acolo, deşi cu siguranţă nu din acelaşi sindicat. Am avut la îndemână nişte pastile de relaxat – lumina de la ora 6 şi mirosul crud al ierbii ce se cosea sub fereastră -, aşa că le-am înghiţit imediat ca să nu mai aud mitingurile de protest.

 

Mic dejun in pat: croissante, oua prajite, dulceata, castraveti, ness cu lapte

Am fost să cumpăr câteva croissante şi-am încropit apoi un mic dejun pentru doi în tava primită în dar din partea Doinei de la Doina Design: două ouă prăjite, o felie de pâine unsă cu cremă de brânză cu somon, castraveţi, croissante, prima dulceaţă făcută de mine, de portocale, delicioasă, dar puţin cam apoasă – pentru c-am încercat să revoluţionez arta de a face dulceaţă şi, ghiciţi ce? am eşuat formidabil – şi o cană maaaaare de ness cu lapte. Da, dulceaţa mea de portocale şi bucheţelul de lavandă sunt în pahare în care noi bem de obicei vişinată, dar a trebuit să mă descurc cumva ca să am tot ce-mi trebuie la îndemână. Am ronţăit amândoi mulţumiţi, în linişte asezonată cu priviri şi zâmbete, şi după ce am strâns, ne-am mutat cartierul general la birou, pentru o nouă zi de lucru.

Seara ne-a găsit la cinema unde am văzut Inside Out, o animaţie produsă de Pixar, care mi s-a părut mai mult pentru adulţi decât pentru copii.

Ei, şi copiii or să fie fascinaţi de imaginile foarte colorate de pe ecran, dar subiectul, emoţiile pe care le avem şi care ne fac să reacţionăm într-un fel sau altul, va fi destul de dificil de înţeles pentru ei. E cu Bucurie, Tristeţe, Dezgust, Teamă şi Furie, e cu prieteni imaginari şi memoria de lungă durată, şi e chiar tare că au reuşit să acopere atât de multe emoţii şi să reuşească să explice cum trecem noi de la una la alta atât de repede. Pe drumul spre casă, am avut la un moment dat o emoţie puternică, de Tristeţe, dar Bucuria lui Luc m-a deturnat de la lacrimi. Am zâmbit, gândindu-mă la film. Mergeţi, mergeţi să-l vedeţi! De preferat, după un mic dejun luat în vârful patului. 🙂

 

2 Comentarii

Lasă un răspuns