Festinul literar de vineri (29)

Împărţind masa – Henry Jules Jean Geoffroy

Am început să mănânc pe la unsprezece ani.

Până atunci, am avut cu mâncatul un soi de confruntare, din care trebuie că m-oi fi făcut un dram mai deşteaptă: învăţam să-mi folosesc mintea acolo unde instinctul de supravieţuire nu mă slujea şi, bineînţeles, învăţam să trişez […]

Brusc, lucrurile au intrat în normal – cică după operaţia de apendicită. Am început să degust minunatele jofre, la cofetărie. Se mă duc bucuroasă să-mi cumpăr de la alimentara de bloc pacheţele în staniol, veşnic ude, cu brânză Caraiman […], ori grămăjoarele aurii de icre de Manciuria […], să simt ce va să zică un copan bine rumenit, ba chiar cu puţin usturoi, să adulmec amestecul inconfundabil de mirosuri de la masa de duminică: borşul cu leuştean, în stranie combinaţie cu degetul de vişinată (ori de vin alb, tămâioasă de Drăgăşani)  cu care mă îmbiau “ca să-mi crească pofta de mâncare”. […] Iarna, duminicile pluteau în aburi aromaţi de ţuică fiartă. Ritualul producea de fiecare dată episodul aventuros al datului în clocot pe aragaz: licoarea lua foc, eu mă speriam, mama făcea de îndată gesturile salvatoare, încercând în acelaşi timp să mă vindece de timidităţi. Urma friptura, din care mă interesau exclusiv pieliţa crocantă şi garnitura, cu soiuri ingenioase de murături puse metodic de tata în borcanele de pe balcon (ardei umpluţi cu varză, conopide rozalii, gogonele roşietice, mai moi şi mai bune decât celelalte, morcovi savant dantelaţi, rămurele de frunze de ţelină). Frigul intens care intra în cameră cât timp el desfăcea borcanele (nu ştiu de ce tocmai atunci, când stăteam la masă!) făcea parte din tacâm, ca şi busculada veselă a scaunelor trase deoparte şi a paharelor dezechilibrate, inevitabilă în spaţiul foarte mic în care ne adunam mai mulţi la masă. Desertul era, de regulă, o improvizaţie de geniu a mamei, arătând invariabil ciufulit şi fără identitate, dar savuros. Mama făcea plăcintă cu mere, chec cu muuuuultă nucă (mai face şi acum!), clătite, minciunele.

 

(Din Brânza de curcă de Tania Radu – în volumul Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete, ed. Humanitas, 2012)

 

Lasă un răspuns