“Lasagna” cu mei

Aş fi putut să-i zic în alt fel, dar ăsta mi s-a părut cel mai adecvat cuvânt. Nu are foile specifice, dar textura mă duce cu gândul la o lasagna săţioasă, care-şi desface cu mărinimie multele arome. Am tot văzut că meiul e lăudat peste tot, chiar şi pentru oamenii mari, nu doar pentru bebeluşi şi păsări :), şi nu strică deloc faptul că-mi place, spre deosebire de quinoa, de care nu mă sinchisesc prea mult.

Pentru că-mi place, vi-l recomand cu dragă inimă şi vouă. Nu conţine gluten, e bogat în proteine, dar cu puţine calorii (adică e mană cerească pentru vegetarieni), reduce colesterolul şi are un efect alcalin (asta însemnând că luptă împotriva excesului de acizi din organism care predispun la osteoporoză, de exemplu).

 

După ce l-am fiert (200 grame de mei) în două părţi de apă, l-am lăsat la răcit şi am făcut un sos din 500 grame de sos de roşii amestecat cu 3 felii de jalapeños tocate mărunt, 1-2 linguriţe de chimen, o lingură de oregano uscat, sare şi piri-piri. Apoi l-am dat şi pe el deoparte.

După ce s-au răcit, am amestecat meiul cu sosul şi am mai adăugat o cutie de fasole roşie şi una de porumb, ambele scurse bine de apă. Am ras apoi şi vreo 200 grame de cheddar, am amestecat, iar pe deasupra am ras încă 100 de grame, tot de cheddar.

Am dat la cuptorul încins la 180 de grade C şi am lăsat până a început să bolborosească, adică vreo 20-25 de minute. Am scos vasul din cuptor şi am presărat pe deasupra pătrunjel tocat, roşii şi avocado cubuleţe.

Mi-a plăcut, deşi nu sunt deloc fană fasole boabe; cred că e prima dată în 15 ani când mănânc. Următoarea dată înlocuiesc fasolea cu năut şi o să fie perfect. 🙂

 

2 Comentarii

    1. Am simţit nevoia de ceva hrănitor şi ideea a venit de la fasolea aia roşie, de fapt. Cum s-o mănânc altfel decât pur şi simplu… Se potrivesc împreună şi te saturi, asta e clar.

Lasă un răspuns