La Kostas, taverna cu bucate greceşti

La Kostas e de mult timp pe lista mea cu restaurante de-ncercat. Trec prin faţa lui destul de des aşa că apetitul meu a avut destulă vreme să dospească. Se vede simpatic din afară şi cum mie mi se pare că bucătăria mediteraneană e cea care, structural, mi se potriveşte cel mai bine, mi-am luat prietenul de mână şi le-am trecut pragul cu încredere. Am plecat de acolo mai mult decât mulţumită aşa că vă arăt şi vouă astăzi ce e bun şi frumos la La Kostas.

De cum intri, se simte bine. Te întâmpină muzica grecească, de la o masă auzi şi accent de greci veritabili, iar pe unde te uiţi împrejur, e o atmosferă azurie, atât de potrivită bucătăriei greceşti: scaune albe şi feţe de masă cu motive marine, perdele ca din plasă de peşte, cârme şi ancore.

 

 

 

 

Am stat la nefumători, lucru care nu mi-a displăcut, era foarte frumos amenajat şi acolo, dar de unde nu-mi puteam lua ochii de la fereastra prin care se vedea salonul care-i “adăposteşte” pe cei cu viciul tutunului. Nu e prima oară când remarc că e ca şi cum se investeşte mai mult efort şi mai multă imaginaţie în saloanele pentru fumători şi de-abia aştept ca fumatul să fie, şi la noi, interzis în spaţiile publice. Semnez orice petiţie şi particip şi la marşuri de protest, dacă e nevoie!

 

Câte minuni nu fac nişte ferestre cu obloane albastre şi geamuri-oglindă! Mi-a plăcut ideea şi da, ştiu că nu e adevărat, dar te face să te simţi într-un anume fel. M-am îndrăgostit apoi şi de celelalte detalii: scoicile supradimensionate, recipientele dreptunghiulare şi rustice pentru lumânări, ghivecele din lemn, “tablourile” cu stropitoare sau ornamentele cu inimioare.

 

Cu urechea la bucătărie (nu eram departe de zumzetul de acolo) şi cu un pahar de vin alb în mână, am stat şi-am aşteptat comanda cu fluturi în stomac.

Ca aperitiv – măsline verzi pane. Îmbrăcate în ou şi făină şi cu “surpriză” de anşoa, au fost crocante şi savuroase. Bilă albă şi pentru recipient şi steguleţul grecesc.

 

Ca fel principal pentru mine, un delicios saganaki cu creveţi.
 

 

Creveţii erau gigantici şi fragezi, iar saganaki-ul – un mix aromat de brânză de oaie, sos de roşii cu condimente şi pătrunjel proaspăt, presărat pe deasupra. E servit într-un recipient special, numit sagani, care a venit bolborosind şi pregătit pentru invazia mea pofticioasă. Nu uitaţi să comandaţi şi-o lipie cu oregano, sosul ăla de roşii nu trebuie în niciun caz neglijat.

 

 

La îndemnul meu, Luc şi-a comandat o porţie de tagliatelle cu scoici Saint-Jacques.

 

 

Totul bun şi fin, porţie decentă, destule cochilii Saint-Jacques încât să-ţi faci o părere dacă nu ai mai mâncat niciodată. Şi evident că Luc a avut o părere fermă despre ce a mâncat. Mi-a spus, pe jumătate amuzat, că atunci când gustă din scoicile lui, simte că este într-un restaurant luxos, unde ar trebui să poarte costum şi cravată, pe când saganaki-ul meu îl duce cu gândul la un birt oarecare de la ţară. De data asta am preferat să rămân fidelă saganaki-ului. 🙂

 

Ca să fie totul cum trebuie, zic şi lucrurile care nu mi-au plăcut. Sunt două: primul – meniul de pe site nu este actualizat la categoria preţuri, aşa că nu e relevant şi mai bine nu vă uitaţi pe el, iar al doilea – privirea uneia dintre chelneriţe când m-a văzut că fac poze şi faptul că mi-a zis că “nu crede că am voie”. Dacă nu făceam, nu aş fi scris recenzia asta şi nu aş fi putut lăuda mâncarea de acolo. Felicitări bucătarilor, pe noi ne-au convins! 🙂

Masa noastră a costat 120 lei/ 2 persoane: 1 porţie măsline pane, 1 porţie saganaki cu creveţi, 1 porţie tagliatelle cu scoici Saint-Jacques; 1 lipie; 2 pahare de vin alb.

Adresa: La Kostas se află pe Strada Traian, nr. 238 (zona Foişorul de Foc).

 

2 Comentarii

  1. Multumim pentru recomandare! Problema cu "Nu cred ca aveti voie sa faceti poze" este o prostie, oamenii nu stiu cat bine poti sa le faci. De exemplu, eu am mers la Artea la recomandarea ta. Mi-a placut foarte mult, o sa mai merg si o sa spun si prietenilor. Doamnele de acolo erau foarte dragute si foarte incantate cand au auzit de unde am aflat de ceainerie. Asa ca tu trebuie sa faci in continuare astfel de articole:)

    1. Aaaaa, ce mă bucur că ţi-a plăcut la ARTea! 🙂 O să mai merg şi eu sâmbătă la un spectacol de improvizaţie. Cât despre restul, eu nu-mi fac sânge rău, deşi mă întristează pe moment. Se întâmplă rar să fiu întrebată de ce fac poze şi e prima dată când mi se spune că e posibil să n-am voie.
      Îţi mulţumesc mult de tot pentru încurajări, am multe planuri în zona asta şi îmi place să văd că sunt omuleţi interesaţi. 🙂

Lasă un răspuns