Provence de la A la Z – Peter Mayle (recenzie)

 

 Ca o adevărată visătoare, când mă gândesc la Provence, văd cu ochiul minţii pâlcuri de măslini aurii, escadrile de platani, soare de miere şi case scăldate în lumină, miros trufele şi brânza, aud mistralul, gust vinul licoros, mă plimb pe dealuri. Viaţa mea acolo ar fi un lung şir de distracţii şi voluptăţi: vizitând crame şi mori de ulei de măsline, apărând inopinat la festivalul broaştelor şi ferme de melci, urmărind de departe jocul de pétanque şi amuzându-mă de accentul provensal, trecându-mi mâna prin lanurile de lavandă şi inspirând des. Scriind. Vara, pe terasa mea umbroasă, iarna – lângă şemineu, cu faţa spre grădină.

Cam asta au făcut din mine cărţile lui Peter Mayle. Am citit şi celelalte volume despre Provence, ba chiar m-am uitat şi la filmul inspirat de una din cărţi, numai că acela nu a fost foarte bun. Cărţile, în schimb, mi-au pus imaginaţia la treabă, mi-au dat pofte şi gâdilături în tălpi. De prisos afirmaţia că mi-ar plăcea enorm să vizitez cândva – cât mai curând! – Provence-ul.

Provence de la A la Z este mai mult decât un dicţionar, e o selecţie personală de reţete, obiceiuri şi idiosincrazii pe care Peter Mayle le-a găsit fascinante, delicioase sau, pur şi simplu, nostime. Cuvintele se aştern cursiv pe hârtie şi nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de Provence-ul scriitorului englez. În primul rând, pentru că şi acesta este total sub vraja acestei regiuni. E capabil să îi vadă “lipsurile” – cantitatea de “experţi”… în orice pe metru pătrat sau prezenţa de neînţeles a unui notar chiar şi în cel mai mic sat – dar după atâţia ani petrecuţi în mijlocul oamenilor, tradiţiilor şi al unui anume mod de viaţă, dragostea este cea care primează.

 

 

Mie mi-au plăcut cel mai mult elogiile făcute usturoiului, anecdotele diverse, informaţiile preţioase: cum să dresezi un câine să găsească trufe; masa provensală din Ajunul Crăciunului care se termină cu Les Treize, adică deserturile, constând în fructe şi nuci; proverbe care mi-au stârnit chicote: “se toucher les cinq sardines” – a-şi strange mâinile; podul de 2300 de ani, perfect conservat; care sunt scorpionii şi şerpii de care ar trebui să te fereşti şi multe altele.

Peter Mayle ştie cum să-ţi deschidă apetitul: de mâncare ţărănească, de locuri de care n-ai auzit vreodată, ştie să te incite spunându-ţi că a vorbit cu singurul călău rămas în viaţă, e ghidul de călătorie  pe care-l vrei mereu cu tine pentru că are cele mai bune ponturi despre pepenii pe care ar trebui să-i încerci, vinurile de degustat, festivalurile la care ar fi bine să-ţi faci apariţia, pieţele pe care ar trebui să le frecventezi. În plus, îţi oferă şi crâmpeie din viaţa à la provençale, te atrage într-un anume ritm de viaţă prin poveşti savuroase, te invită cu el la masă, râde, ciocneşte, mănâncă, e un bon viveur de cursă lungă.

Ce ştie Mayle cel mai bine este cum să vorbească despre mâncare. Vânează reţete originale, vorbeşte despre chefi, te ameţeşte cu descrieri de preparate. Personal, mi-a plăcut reţeta de raito: într-un litru de vin roşu se adaugă ceapă tocată, ulei de măsline, piure de roşii, usturoi, puţină făină, condimente, apă, sare şi piper; se lasă la călit până ce se reduce lichidul şi devine mai consistent. Se adaugă bucăţi de cod, capere şi măsline negre et voilà! Aparent, fără cod, ar ieşi o minune de compoziţie pentru un sandviş şi eu chiar vreau să încerc asta.

Cartea lui monsieur Mayle mi-a adus aminte de Life is Meals, e aici aceeaşi fascinaţie pentru toate aspectele ce ţin de hrană, de mâncat bine, de petrecere a timpului preocupându-te de lucrurile pe care le consideri interesante. Iar o regiune atât de populară ca Provence-ul merita un asemenea compendiu.

Singura mea nemulţumire este vizavi de editură, care a lăsat în carte numeroase şi deranjante greşeli de ortografie. Mi-ar fi plăcut mai multă grijă, mai ales că nu-mi aduc aminte ca celelalte cărţi să conţină atât de multe typo-uri. În rest, o carte faină de tot, recomandată francofililor şi iubitorilor de anecdote, fanilor lui Mayle şi nostalgicilor Provence-ului!

Provence de la A la Z – Peter Mayle, Editura RAO, 2014

 

2 Comentarii

  1. Am cumpărat-o anul trecut, în decembrie, cred că tot atunci a şi apărut.
    Văd că ţi-a plăcut A Good Year, filmul. 🙂 Eu mi-amintesc că, spre deosebire de carte, m-a dezamăgit crunt. Şi eu citesc cu aviditate tot ce apare despre zonă, mă fascinează mult şi mă atrage ca un magnet. Ca Toscana, ştiu că rezonezi :). Of, lavandă şi vin! (sigh).

Lasă un răspuns