Fericiri

O carte nouă. O carte de-abia începută despre care am ştiut, încă de când am văzut-o în librărie, că o să-mi placă şi că o să-mi dea senzaţia aia de neastâmpăr în buricele degetelor, de nerăbdare de a o recenza ca să afle cât mai multă lume de ea.
Bucuria anticipării. De data asta, e vorba de un eveniment la care vreau să merg sâmbătă, despre o carte importantă pentru memoria Bucureştilor, Podul Mogoşoaiei, de Gheorghe Crutzescu. Aici e evenimentul, dacă vreţi, ne vedem acolo.

Festivalul Ácelor rupte. Nu mai ştiu cum am ajuns să citesc pe Wikipedia despre Hari Kuyo, dar m-am convins încă o dată cât de frumoasă e lumea asta şi câte lucruri demne de admiraţie fac unele popoare. Festivalul Ácelor rupte are loc pe 8 februarie şi este sărbătorit de femeile japoneze în memoria tuturor ácelor vechi sau rupte în timpul cusutului. Practic, le mulţumesc ácelor că le-au ajutat şi în semn de respect, le aşază în tofu care, prin moliciunea lui, simbolizează locul lor de odihnă. Nu e frumos, liric, uman? Un omagiu adus lucrurilor simple, trecute cu vederea altfel…
Borcanul meu cu FERICIRI. În 2013 mi-a venit ideea să-mi scriu micile izbânzi şi momente de desfătare pe hârtie colorată şi apoi în borcanul ăsta mare, cumpărat special pentru asta de la IKEA. Anul trecut nu m-am ţinut de el dar, iată, ca orice acţiune menită să existe, acum voi scrie în rubrica asta lucrurile mici şi mari care mă bucură o oră, o săptămână sau care trăiesc doar pentru o clipă.
Citatul ăsta.
Let your boat of life be light,
packed with only what
you need — a homely home
and simple pleasures…”
Jerome K. Jerome
De mulţi ani mi-am făcut un obicei din a nota toate zicerile frumoase peste care dau în cărţi şi în plimbările mele prin toate colţurile internetului. Iar ăsta de acum e un ideal care ne face să zâmbim, să reflectăm, să visăm şi o urare care cred că ni se potriveşte tuturor. Să plutim, deci!

Lasă un răspuns