Poveste de(spre) Crăciun

 

Mirosea de mult a mere, scorţişoară, vin fiert şi portocale. Mirosea a dor şi luminiţe-n crengi verzi, ornamente de lemn şi zăpadă pufoasă. Crăciunul n-a fost alb, dar în suflet a fost destul de linişte. Aşa îmi doream, să fie tihnă, să citesc, să gătesc puţin, să ne priască totul.

Ca şi în alţi ani, un moment frumos a fost decorarea bradului şi împachetarea cadourilor. Prietenul meu, Luc, e un partener năstruşnic în ambele, aşa că ne-am distrat copios făcând şi una, şi alta. În continuare, deşi Crăciunul a trecut, lucrul meu favorit este ca la ora 4, când începe să se-ntunece, să dau drumul la luminiţe şi să stau cu ochii la ele până când o întrebare, un telefon sau ceva de pe foc să-mi solicite atenţia toată.

 

Pe masă am pus o salată de năut, cam ca asta, minus halloumi-ul, brânză de capră cu măsline şi roşii uscate şi biscotti cu merişoare şi fistic (vine şi reţeta curând). Poze n-am făcut, eram ocupată cu momentul!
A venit tata la noi, l-a îndrumat pe Luc să facă ciorbă din oase de porc şi pulpă la cuptor, e detaliat totul în postul anterior. În timp ce ei trebăluiau de zor, eu stăteam cu-o ureche la ei şi mă amuzam şi-mi imaginam cum ar fi să-mi scot pătura şi să mă cuibăresc în ea, cu un ceai şi-o carte alături. Atunci n-am putut, dar pot acum.

Sâmbăta ce tocmai a trecut am fost la Braşov pentru un botez, iar duminica ne-am rezervat-o pentru hoinărit. Voiam de mult timp să ajung la Bistro de l’Arte şi tocmai asta am făcut. Recenzia am păstrat-o pentru anul viitor, dar vă spun, totuşi, că a fost fain! În rest, ne-am bucurat de obrajii ce se-nroşeau de la frig, am hălăduit pe stradelele din centru, am stat de vorbă cu mâţe  languroase ce se iveau la geamuri, am intrat în Cărtureştii lor, de unde ne-am luat Saboteur căruia de-abia aşteptăm să-i rupem ţiplele, am băut ciocolată caldă pentru copii şi am gustat dintr-un croissant. Era un târg de Crăciun în Piaţa Sfatului, aşa că am aşteptat cuminţi să se deschidă şi am dat o tură, încununată cu achiziţionarea unei dulceţi de ceapă roşie, numai bună de-mprietenit cu nişte brânză de capră pe masa de revelion.

 

 

 

Vă scriu pe muzica de la radiocafe şi, din când în când, fug la geam să văd dacă mai ninge. Mai sunt cumpărături de făcut, Luc are şi el nevoie de atenţie pentru că sistemul lui imunitar nu e cel mai vânjos şi răceşte des, şi citesc poezii când simt că nu mai pot de atâta preaplin. Mă uit cu drag la cărţi şi de-abia aştept să fac planuri pentru anul ce vine. Din lista pentru anul ăsta, am înfăptuit unele lucruri, iar pe altele o să le fac, poate, în 2015.
Să ne recitim cu bine!

4 Comentarii

  1. Toata lumea a facut biscotti cu merisoare anul asta! Mie mi-au placut atat de mult incat nu au mai apucat a doua zi. :))
    La multi ani draga mea! Un an minunat iti doresc!

    1. Daaaa, pai sunt super buni; nu stiu cum am rezistat fara ei pana acum. 🙂 Eu mai am biscotti, pasteis de nata s-au topit imediat. De-abia astept sa scriu despre astea doua bunatati.

      Sa ai un 2015 plin de bucurii! Pupsilon

Lasă un răspuns