Madeleines

Cu prăjituricile astea, făcute faimoase de Proust, am fantezii încă din liceu când am citit ca vrăjită primul volum din “În căutarea timpului pierdut”. Nu-mi venea să cred că pot să citesc aşa uşor în franceză şi că stilul acestui franţuz excentric nu mă sperie defel. Citeam şi mă înfruptam şi eu, doar imaginar, din madlene. Ei, de atunci n-au trecut decât vreo 15 ani şi nu e atât de mult, eu cred că lucrurile se întâmplă mereu la momentul potrivit :).

 

 

Madlenele astea le-am făcut cu migdale pentru că nu mă pot sătura de aroma asta deloc şi e bineeeee de tot! Şi jur că mi-au ieşit fantastic de bune, crocante pe margine şi pufoase în interior, acompaniamentul perfect pentru vremea de afară, muzica faină de la radiocafe.ro şi ceaiul meu cu migdale glasate.

Se încălzeşte cuptorul la 180 de grade C.

Într-un bol se pun 2 ouă cu 120 de grame de zahăr pudră şi se mixează.

Deasupra adăugăm 130 de grame de făină, 1 ½ linguriţă de praf de copt, 50 de grame de migdale măcinate, 2 linguriţe de esenţă de migdale şi încă 2 ouă. Se amestecă totul bine.

Într-o crăticioară se topeşte unt, cam 180 de grame, şi după ce se răcoreşte puţin, se pune peste amestecul cu ou. Se adaugă 3 linguri de lapte şi se amestecă până la încorporare.

Se ung formele de madlene cu puţin unt topit şi se umplu, cam 3/4 din fiecare formă. Se lasă la cuptor timp de 12-15 minute până ce devin aurii.

Se lasă la răcit şi se servesc presărate cu zahăr pudră.

Bon app’!

 

7 Comentarii

Lasă un răspuns