Ceai de fructe: Ştrudel cu mere

În general, sunt o fiinţă a dorului. Mi-e dor de lucruri pe care le-am experimentat, dar şi de altele pe care nu. Aşa se face, de exemplu, că sunt firav paseistă, deşi n-am trăit în interbelic. 🙂 Sunt multe lucruri pe lumea asta care mă umplu cu magicul sentiment al anticipării şi vreau ca asta să dăinuie mereu în mine.

 

Când am primit de la D’Oro Tea ceaiul acesta de fructe şi după ce l-am adulmecat cum se cuvine, simţurile mi s-au activat şi mintea mea a început rapid să colinde. Mi-am adus aminte de propria plăcintă cu mere alintată cu scorţişoară, m-am gândit la şeminee şi coşuri respirând aburi, la Viena pe care n-am văzut-o încă, la frenezia dinăuntrul unui Târg de Crăciun şi mirosurile de acolo. Şi pentru că tocmai plecam la munte, am luat ceaiul să-mi ţină companie.

Ingrediente: bucăţele de măr, cuburi de măr, boabe de struguri, aromă, rădăcină prăjită de cicoare, scorţişoară, fulgi de migdale, bucăţele de vanilie.

Mod de preparare: 1-2 linguriţe la 250 ml apă, lăsat la infuzat 8-10 minute.

Am respectat toate indicaţiile, cu toate că în timp ce ceaiul se infuza, mai ridicam din când în când capacul ceainicului şi mă înfruptam fără ruşine din fructele ce se îmbăiau acolo.

Ceaiul are o culoare frumoasă şi s-a potrivit de minune în cana pe care mi-am însuşit-o imediat ce am ajuns la prietenii noştri din Sinaia. L-am luat pe terasă şi l-am savurat pe îndelete. E intens la gust şi deşi nu ştiu exact cum e cicoarea, celelalte ingrediente îşi fac simţită prezenţa la un moment dat în timpul degustării. După ce am terminat cu fotografiatul, m-am bucurat că ceaiul rămăsese încă fierbinte şi am putut să joc jocul meu favorit: am cuprins cana cu mâinile mele înmănuşate şi am apropiat-o de faţă, inspirând aburul dulce, bucurându-mă de subtilitatea scorţişoarei şi delicateţea vaniliei dar, evident, tresăltând la contactul cu migdalele.

 

Cred că e important de spus şi că e un ceai onest. Ştiţi, cu siguranţă, că există ceaiuri care miros excelent, dar la capitolul gust nu excelează. Cred că e specific ceaiurilor de fructe, dar eu am fost impresionată de cât de bine s-au armonizat cele două simţuri. Şi să spun drept, am fost puţin convertită. Nu mai beau ceaiuri de fructe din prima copilărie şi nu pentru că nu mi-ar plăcea. Aşa s-au întâmplat lucrurile. Şi cum totul se petrece la momentul potrivit, mă bucur că drumurile mele s-au încrucişat cu ceaiul acesta, s-a achitat superb de misiunea lui de facilitator de vise. 🙂

 

Puteţi comanda ceaiul de aici.

Lasă un răspuns