Festinul literar de vineri (5)

Le favori de son Eminence – Bernard Louis Borione

Abatele, încântat de râvna pioasă a pelerinului, l-a invitat la masă, lucru pe care celălalt l-a primit cu recunoştinţă. Fiindcă abatele îl lua drept un păcătos pornit întru iertarea păcatelor, care făcuse drum lung pentru a-şi găsi aici mângâiere, Casanova n-a mai avut cum să-l întrebe unde se afla. Altminteri, el a vorbit cu preotul în latină pentru că nu prea se descurca în germană.

– Fraţii noştri sunt în post, a spus abatele, dar eu am dezlegare de la Sfântul Părinte Benedict al XIV-lea, care îmi îngăduie să mănânc şi carne, în fiecare zi, împreună cu trei oaspeţi. Doriţi să vă folosiţi de acest privilegiu, ca şi mine, sau preferaţi să postiţi?

– Departe de mine, Sfinţia Voastră, să nu primesc învoirea dată de Papă, cât şi binevoitoarea voastră invitaţie Ar putea să pară o necuviinţă.

– Atunci să mâncăm. […]

S-au aşezat şi au început să se ospăteze. […]

– Iertaţi-mi curiozitatea, Sfinţia Voastră, dar cum e cu putinţă să aveţi un vânat atât de minunat în anotimpul ăsta?

– Nu-i aşa că-i bun? Am eu o metodă. De şase luni am vânatul şi păsările pe care le vedeţi aici.

– E oare cu putinţă?

– Am o instalaţie care păstrează lucrurile proaspete vreme îndelungată, dacă nu pătrunde aer deloc.

– Vă invidiez.

– Vă rog. Dar nu luaţi deloc din somon?

– Dacă mi-l recomandaţi în mod special, cu siguranţă.

– Doar e mâncare de post!

Oaspetele a râs şi a luat somon.

 

(Din Convertirea lui Casanova – Cele mai frumoase povestiri de Herman Hesse, editura RAO, 2014)

Lasă un răspuns