Octombrie, luni

Aşteptarea s-a terminat, The Walking Dead is back. M-am trezit cu atâta adrenalinǎ, încât dupǎ o revizuire a muncii din weekend, mi-am fǎcut ceai şi m-am pus pe savurat serialul cu walkers, mult sânge şi Daryl :P.
Acum am în faţǎ ceaiul numǎrul 3 de pe ziua asta, ascult The Best of 80’s Love Songs (dacǎ vǎ întrebaţi, I’m a walking contradiction; pun intended!) şi mi-e frig. Noroc cǎ aburii de la ceaiul ǎsta se înalţǎ cǎlduţ spre faţa mea… Sǎptǎmâna asta am de gând sǎ ajung acasǎ, la Ploieşti, vreau sǎ trec şi pe la Tea&Coffee Festival şi sǎ încep un proiect nou, aici, pe blog. Pânǎ atunci, am de gând sǎ-mi iau în serios visul de azi-noapte în care citeam o carte-n englezǎ. Habar n-am ce vrea sǎ-mi spunǎ, deşi mi s-au aglomerat pe noptierǎ nişte cǎrţi în limba lui Shakespeare, cu un subiect drag mie, dar pe care l-am neglijat în ultima vreme.

 

Weekendul  a trecut domol, cu ceva de lucru şi câte un ochi aruncat la cursa de F1 a lui Luc. Cel mai memorabil lucru a fost French toast-ul cu smochine de mai jos.

Am pus nişte unt într-o tigaie şi cât timp se topea, am dat câteva felii de pâine printr-un amestec de ou şi lapte. Le-am pus la rumenit în untul topit, le-am îmbrǎcat cu nişte mascarpone ameţit cu niscai scorţişoarǎ şi, pe deasupra, am pus feliuţe de smochine. Am stropit cu miere de tei. Le-am mâncat calde.
Sǎ aveţi o sǎptǎmânǎ caldǎ!

Lasă un răspuns