Vacanţǎ la Londra (1) – Generalitǎţi

Pentru mine e a doua oarǎ, pentru Luc– prima. A fost o sǎptǎmânǎ cu multe lucruri de bifat şi în care mi-am dat seama cǎ îmi place mai mult ideea de Londra, chestie ce nu m-a împiedicat, însǎ, sǎ mǎ imaginez instalatǎ într-unul din cartierele ei sau în suburbii. Sunt lucruri care deja îmi lipsesc, ca lipsa claxonatului iraţional şi ordinea implacabilǎ din haosul de pe şosele, englezii cei amabili şi simpatici sau accentul ǎla care m-a fǎcut sǎ stau inertǎ lângǎ un hipster şi de-abia dupǎ 5 minute sǎ-mi dau seama cǎ vorbeşte în englezǎ.
  • Am zburat la Londra cu Wizz. Biletul a  fost scump, în  jur de 1000 lei/  persoanǎ, asta pentru cǎ l-am cumpǎrat cu doar trei sǎptǎmâni înainte şi a inclus şi un bagaj de calǎ. De ce ne-a trebuit bagaj de calǎ pentru 7 zile? Ei bine, pentru kilele de Cheddar cu care am venit înapoi. Yes, yes I diiiiiid! E enervant cǎ Wizz Air nu dǎ locuri în avion (why, why, whyyyyy?) şi cǎ atunci când le vizitezi site-ul şi cauţi o anumitǎ perioadǎ de timp pentru vacanţa ta, preţul creşte automat dacǎ revii pe paginǎ de mai mult de douǎ ori. Noi n-am ştiut şi am selectat perioada 12-18 august de vreo 4-5 ori pânǎ ne-am dat seama cǎ preţul crescuse deja. Urât!
  • Am stat în zona 2, la fratele meu şi prietena lui, ceea ce ne-a cruţat de povara bǎneascǎ pe care ar fi ridicat-o cazarea. Prin Londra ne-am plimbat cu double-decker-ul. Abonamentul pe o sǎptǎmânǎ e 20.20 lire, Oyster-ul îl aveam deja. Faptul cǎ ai abonament pe un mijloc de transport nu te scuteşte, totuşi, de mersul pe jos. E frumos, e bine, e obositor, e al naibii de mişto!
  • Am avut 1000 de lucruri listate, nu am ajuns sǎ le facem pe toate. Ȋnchipuiţi-vǎ cǎ îmi notasem pe foaie şi o vizitǎ la Bath şi Oxford. Sfântǎ naivitate! Din cele 7 zile, doar 5 şi jumǎtate au fost cu adevǎrat folosite pentru cǎ într-una mi-a fost rǎu şi n-am ieşit din casǎ.
  • Am fost turişti veritabili, nicidecum cǎlǎtori. Am alergat, am luat autobuzul în direcţia greşitǎ, am cǎscat gura din mers, am fǎcut poze înainte sǎ vedem bine la ce ne uitǎm. Ǎsta e un fel de minus deranjant. Mi-ar fi plǎcut s-o iau în sus pe strǎzile lor cochete şi sǎ mǎ dedau sportului meu favorit: aruncatul de priviri în casele oamenilor. Se
    poate şi din double-decker, seara târziu, dar când eşti cheaun de somn, nu înregistrezi totul cum trebuie.

 

Din alea nefǎcute, îmi pare rǎu cǎ n-am ajuns la Royal Observatory, la Tower of London sǎ vedem macii comemorativi, muzeul Sherlock Holmes şi la singurul restaurant pe care-l pusesem pe listǎ, Ottolenghi din Belgravia. Ȋn schimb, am fǎcut altele, iar poveşti închegate urmeazǎ în zilele urmǎtoare. Mai jos sunt câteva indicii despre locurile unde o sǎ vǎ port. 🙂

Neal’s Yard

Yoda levitând şi dosul unui cocoş galic

Surorile Bronte

Books about Town

Fântâna de la Buckingham

The Eye

 

Expoziţie Virginia Woolf

Ham House

Strawberry Hill

 

Lasă un răspuns