Urbanesc şi o plimbare

Am ajuns la Urbanesc cu ocazia documentarului despre care v-am povestit aici. M-a cucerit imediat prin decor, e un loc curat şi vesel, şi ajutǎ foarte mult şi faptul cǎ nu se fumeazǎ înǎuntru. Bilǎ albǎ, ura şi bravo! Casa asta cu tavan înalt este aeratǎ şi luminoasǎ şi, pe deasupra, dovedeşte cǎ stilul contemporan poate convieţui armonios cu detaliile specifice ale unui spaţiu de secol XIX. Mansarda e spaţioasǎ şi gǎzduieşte expoziţii, vernisaje, evenimente culturale din cele mai diverse.

Mi-a plǎcut şi-am vrut înapoi sǎ am şi experienţa bucǎtǎriei lor. Ȋmpreunǎ cu o prietenǎ ne-am instalat în camera cu soba albǎ şi elegantǎ şi am rǎsfoit meniul colorat şi destul de consistent. Ne-au atras pacheţelele cu spanac şi feta, ba chiar am fantazat puţin şi cu gândul la supa cremǎ a zilei, ne-am întrebat ce înseamnǎ desertul nehotǎrâtului, dar am uitat sǎ cerem lǎmuriri.
Am ales un ceai cu cocos şi meze urban, adicǎ humus de linte, vinete mediteraneene, mǎsline Kalamata, telemea de caprǎ marinatǎ în casǎ, pǎtrunjel şi ceapǎ verde. Ȋn afarǎ de feliile de pâine, totul a fost proaspǎt şi cu adevǎrat savuros. De încercat e şi limonada cu merişoare şi scorţişoarǎ, foarte bunǎ şi rǎcoroasǎ.
                                              
Sunt curioasǎ cum e ratatouille-ul (despre care ei zic cǎ e reţeta originalǎ din filmul omonim), dar îmi fac cu ochiul şi ardeiul kapia la cuptor umplut cu feta şi macaroanele cu brânzǎ aflate în secţiunea Copilul urban :P. Şi pentru cǎ existǎ un numitor comun în dorinţele de mai sus, o sǎ parafrazez o vorbǎ celebrǎ a şi mai celebrului Brillat-Savarin pe care îl aprob pe de-a-ntregul: “O masǎ fǎrǎ brânzǎ e ca o femeie frumoasǎ fǎrǎ un ochi”. 🙂
Nu cred cǎ o sǎ mǎ obişnuiesc vreodatǎ – şi asta e un lucru tare, tare bun! – cu starea aia de furnicǎturi peste tot care mǎ cuprinde când stau la masǎ cu un prieten bun, care apreciazǎ gustul la fel ca mine, împǎrtǎşind planuri, aşteptând sfaturi, întrebând, glumind, ascultând.
Ȋn dispoziţia asta zâmbindǎ şi relaxatǎ am plecat de la Urbanesc, hotǎrâtǎ sǎ merg pe jos pânǎ acasǎ. Ȋnapoi pe Mântuleasa, am luat-o pe o stradǎ paralelǎ cu Carol, Dimitrie Racoviţǎ, necunoscutǎ pânǎ atunci, dar care a fost o adevǎratǎ descoperire: ferestre încadrate de desene frumoase sau mascaroane, o casǎ cu marchizǎ datând din 1911, o mansardǎ misterioasǎ şi o altǎ casǎ, impozantǎ şi impresionantǎ, un proiect nefinalizat încǎ, deşi, aşa cum am aflat, renovarea a început acum cel puţin 5 ani. Casa este în stil Art Nouveau, iar mai multe detalii gǎsiţi aici.
Tot pe strada asta frumoasǎ mai e şi Institutul de Geografie, ascuns bine de gardul masiv şi copaci, împodobitǎ cu o placǎ de marmurǎ ce-l evocǎ pe geograful Simion Mehedinţi. De aici am aflat cǎ Dimitrie Racoviţǎ s-a numit Strada Furiilor pe la 1900 şi cǎ Mihail Sebastian a stat în casa viitorului Institut timp de douǎ luni, neconsolat de faptul cǎ propria lui casǎ din Antim fusese bombardatǎ.
Profit de ocazie sǎ vǎ spun cǎ împreunǎ cu prietena mea, Alma am dat drumul unei pagini pe FB, Descoperiri urbane, platforma ce va gǎzdui tot frumosul peste care dǎm în întâlnirile noastre cu oraşul, tot ce ne face sǎ vibrǎm şi sǎ exclamǎm cǎ avem o ţarǎ plinǎ de comori ce de-abia aşteaptǎ sǎ fie aflate. Vǎ aştept, deci, şi acolo! 🙂
LE: Urbanesc s-a închis.

2 Comentarii

  1. Cat iubesc Urbanescul! Il iubesc!
    De fiecare data cand am mers era seara si/sau eram cu masina asa ca nu prea am vazut imprejurimile, dar plimbarea prin zona pare foarte ofertanta!

Lasă un răspuns