Cheese party

La început a fost doar ideea unei petreceri tematice. Atunci cochetam cu altǎ temǎ, una parcǎ şi mai specificǎ mie, şi care nici nu are nevoie de masǎ în centru. Sau furculiţe :). Dar nu spun ce, e timp sǎ o fac şi pe ea sǎ se întâmple. Si pe când mǎ chinuiam cu conceptul ei, mi-am dat seama cǎ ar fi mult mai simplu o petrecere… cu brânzǎ. Ador brânza, de toate felurile în care existǎ pe pǎmânt, includ cel puţin o porţie pe zi şi nu mǎ satur niciodatǎ de ea. Acum, de exemplu, trec printr-o fazǎ care mǎ “obligǎ” sǎ-mi cumpǎr numai caprǎ şi sǎ mǎ bucur de ea peste cartofi, humus, în salate, singurǎ, cu pâine prǎjitǎ sau cu o felie de castravete…

Aşa cǎ mi-am spus cǎ gestul natural ar fi sǎ mǎ mobilizez, sǎ aflu lucruri despre cum se  organizeazǎ un platou de brânzeturi, ce vinuri se beau cu diferitele feluri de brânzǎ alese şi sǎ-mi  anunţ prietenii cǎ-i aştept sǎ ne dezmǎţǎm împreunǎ la Cheese party.

Documentarea a durat câteva zile, pentru cǎ dǎdeam constant peste informaţii care se contraziceau, mai ales în privinţa brânzeturilor semi-dure şi care mǎ fǎceau sǎ nu ştiu ce anume sǎ cumpǎr. Pânǎ la urmǎ, am lǎsat gustul pentru noutate sǎ predomine şi am ascultat mai mult de mine.

Am aflat cǎ un platou corect ar trebui sǎ conţinǎ cele trei tipuri esenţiale de brânzǎ: de vacǎ, de oaie şi de caprǎ, şi m-am conformat. Apoi, 3-5 soiuri sunt suficiente pentru o masǎ de acest gen şi mi-am ajustat dorinţele (pentru cǎ la început fǎcusem o listǎ de 8 feluri de brânzǎ). Am aflat ce vin se bea cu fiecare tip de brânzǎ şi le-am cumpǎrat. Si mai jos vǎ spun cum a ieşit petrecerea la mine în casǎ.

Mai întâi am luat în considerare numǎrul de persoane care urmau sǎ fie prezente. Noi am fost 6. Prin urmare, m-am gândit cǎ mi-ar plǎcea sǎ existe 5 feluri de brânzǎ care sǎ fie servite, cu texturi diferite. Am ales Brie (uşoarǎ- din lapte de vacǎ), brânzǎ proaspǎtǎ de caprǎ, Cheddar (semi-durǎ, din lapte de vacǎ), Pecorino (tare- din lapte de oaie) şi Roquefort (cu mucegai albastru- din lapte de oaie).

Brânzeturile trebuie scoase din frigider cu o orǎ înainte de servire, deoarece aromele lor complexe ies mai bine la ivealǎ când sunt la temperatura camerei. Eu le-am şi scos din ambalaje şi le-am lǎsat sǎ respire în voie. Nu am avut un platou corespunzǎtor, mare, şi nici cuţite speciale, aşa cǎ m-am descurcat cu ce am avut la îndemânǎ. Am aşezat o parte din brânzeturi pe un platou de lemn, în sensul acelor de ceasornic, lǎsând spaţiu între ele, iar în mijloc aşezând struguri şi nuci. Gustul fin al brânzei este potenţat de cel al nucilor (eu am avut pecan), al perelor şi strugurilor (roz şi albi) sau al feliilor de baghetǎ lǎsate la cuptor sǎ se rumeneascǎ. Cu merele e puţin mai delicat, pentru cǎ au o aciditate mare. Eu am mai aflat şi cǎ brânza proaspǎtǎ de caprǎ merge de minune cu roşii uscate în ulei, este chiar delicioasǎ combinaţia, iar peste Roquefort am turnat o picǎturǎ de miere pentru un gust încǎ şi mai bun.

Ȋn ceea ce priveşte vinul, pentru primele douǎ tipuri de brânzǎ, Brie-ul şi chèvre, am bǎut un vin alb- Riesling sec, care mi-a plǎcut mult. Pentru celelalte feluri, am deschis un vin roşu- Pinot Noir demi-sec, care deşi pǎrea cǎ se potriveşte cu acele arome şi texturi, eu l-am gǎsit tare şi ameţitor.

 

 

Pe masǎ am aşezat etichete în dreptul fiecǎrei brânze, ca sǎ nu existe nicio îndoialǎ asupra a ceea ce urmeazǎ a fi testat :), iar la început, le-am înmânat omuleţilor mei un cartonaş, îndemnându-i sǎ-şi exprime laudele sau criticile, dând note de la 1 la 5 brânzeturilor. Aşa cum mǎ aşteptam, Cheddar-ul a câştigat cu 23.7 puncte, urmat îndeaproape de Brie şi Roquefort. Pentru mine, Pecorino a fost brânza cu totul nouǎ de pe masǎ şi mi-a plǎcut mult, deşi nu de la prima degustare.

 

Dacǎ altǎdatǎ aş face lucrurile diferit? Probabil cǎ n-aş mai fi atât de cheese nazi, m-aş relaxa un pic şi nu mi-aş mai chinui prietenii sǎ respecte neapǎrat ordinea de servire a lor, de la cele mai uşoare la cele mai puternice; n-aş mai pune toate paharele pe masǎ de la început, aşa cum se vede în fotografii :); mi-aş cumpǎra cuţit special de brânzǎ, OK, trei dacǎ se poate J).

Dupǎ acest dezmǎţ culinar, noi ne-am îndeletnicit cu un Turn înclinat, un Jungle speed, puţin Dobble şi un joc de whist. Pe masǎ s-au mai întâmplat un guacamole, nişte crackers şi fistic, plus prǎjituri de la Agapitos. Ce e bine e cǎ, deşi am resturi de brânzǎ de la petrecere, am o idee clarǎ despre ce o sǎ se întâmple cu ele, aşa cǎ fiţi pe fazǎ! 🙂

PS. Şi pentru cǎ asearǎ a apǎrut o întrebare, m-am documentat şi am aflat cǎ dupǎ ce cǎ ne-au dat minunea de Gruyère, elveţienii ne-au dat şi fondue-ul şi raclette. Diferenţa dintre cele douǎ sunǎ cam aşa: fondue-ul se serveşte dintr-un vas special, caquelon, care a stat pe un cuptor portabil pânǎ ce brânza s-a topit, şi se mǎnâncǎ întingând cu pâine în ea, cu ajutorul unor furculiţe speciale. Caquelon-ul este frecat cu usturoi şi peste brânzǎ se adaugǎ şi vin, de exemplu, şi amidon. Se amestecǎ încontinuu, pǎstrându-se o temperaturǎ constantǎ, dar nu atât de fierbinte încât sǎ se ardǎ. Raclette este şi un tip de brânzǎ şi un fel de a gǎti brânza. Are nevoie de un grill special, echipat cu tǎviţe numite coupelles, care se folosesc la încǎlzirea şi topirea feliilor de brânzǎ. Apoi brânza este aşezatǎ peste cartofi fierţi sau mezeluri ca bacon, şuncǎ sau terinǎ.

 

2 Comentarii

Lasă un răspuns