Hedonisme (9)- Tradiţii

Citesc Jurnalul lui Sebastian în fiecare primǎvarǎ de vreo 6 ani încoace. Mǎ face sǎ mǎ simt atât de aproape de interbelic şi de tot farmecul pe care epoca aceea îl are pentru mine. Ies în parc şi, cuminte, pe o bancǎ, mi-aduc aminte de Nae Ionescu, Leni şi celelalte femei, problema evreiascǎ, schiatul. Toamna, când începe sǎ se simtǎ aerul rece şi frunzele cad, ascult Lake of Tears. Crǎciunul nu e Crǎciun dacǎ nu ne uitǎm la Singur acasǎ, Bǎrbierul din Siberia, Prep and Landing. De Sf. Andrei, tata pune grâu pentru fiecare dintre noi; anul ǎsta, al lui Luc a fost cel mai mândru. Nu spǎl duminica, nu neapǎrat ca sǎ respect vreun canon religios, ci pentru cǎ aşa am învǎţat acasǎ. Şi e important pentru mine ca unele lucruri sǎ nu se piardǎ. La fiecare sfârşit de an, fac o retrospectivǎ a lucrurilor înfǎptuite, iar în prima zi a urmǎtorului an, în linişte, îmi fac un plan cu ce îmi doresc de la el şi de la mine.

Ce mi-ar plǎcea sǎ devinǎ tradiţie? Ȋmpodobitul bradului, de exemplu. Anul ǎsta, l-am cumpǎrat împreunǎ, am pus aţǎ la bomboane şi globuri şi l-am ornat dupǎ priceperea noastrǎ; a fost cel mai simpatic şi drag brǎduţ. Aş vrea sǎ merg la cules de vie în fiecare an, dar asta nu depinde de mine mai deloc. Nu-mi plǎcea când eram micǎ, dar e frumos acolo sus, cu faţa-n soare şi strugurii pocnind de sevǎ. Şi mi-ar mai plǎcea şi sǎ mǎ uit la Concertul de Anul Nou de la Viena; am fǎcut asta anul ǎsta şi a fost fantastic.

De ce fac asta? E sigur o nevoie şi o asigurare a echilibrului, o punere în sens, pe care o am şi care se cere a fi satisfǎcutǎ. Ca multe dintre lucrurile de care avem nevoie şi care ne dau o stare de bine, nici acesta nu meritǎ iscodit îndelung.

Voi aveţi tradiţii din acelaşi registru?

HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine. 

1 Comentariu

Lasă un răspuns