HEDONISME (8)- Momente, decizii…

Lucrurile însemnate nu ni se întâmplǎ neapǎrat atunci când de-abia ne-am spǎlat pe cap sau dupǎ un somn odihnitor; când credem cǎ lumea e a noastrǎ pentru cǎ tocmai am primit un compliment, când soarele ne mângâie cu razele lui calde… Nu e atât de simplu!

 

Anul ǎsta am fost la Londra. Ȋn trecere, spre Exeter, dar am prins şi câteva zile în capitalǎ. Ȋn prima zi, a plouat, ploaia aia sacadatǎ a lor, enervantǎ, rece. M-am plimbat, am vǎzut locuri, unele frumoase, ştiam cǎ o sǎ le regǎsesc în amintiri… Când m-am întors la prietena la care stǎteam era deja târziu, afarǎ încǎ ploua şi mie mi-era frig, somn şi lehamite. Am fost invitatǎ într-un pub din apropiere. Tare îmi venea sǎ zic “nu, n-am chef, mi-e somn rǎu”, numai cǎ, dupǎ o secundǎ, mi-am dat seama cǎ nu vreau sǎ ratez ocazia de-a fi într-un pub londonez. Şi-am plecat, cu dracii roşii deasupra mea, cu frigul, cu urâtul… Imaginea aia, cu mine şi Miruna în pub, povestind şi ascultând, e cea mai vie amintire a mea din Londra. Acolo am ascultat prima datǎ Passenger, acolo am bǎut un sfert din halba aia de cider dezgustǎtor. Acolo s-a întâmplat un fel de conspiraţie şi, în ciuda (sau poate, datoritǎ) a tot ceea ce resimţisem anterior, am avut sentimentul acela de bine care face o amintire sǎ pâlpâie mai pregnant decât o alta. De ce n-o fi plimbarea în Notting Hill sau vizita la Borough Market, nu ştiu… Şi mǎ gândesc cǎ inconştient, intuitiv, sau cum o fi, am fost într-un moment şi-am ales şi numai acum îmi dau seama cǎ am fost inspiratǎ. Atunci mǎ consideram doar nebunǎ cǎ o sǎ ies din casǎ pe frig şi ploaie. You can’t connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards.

Sigur au mai existat momente asemǎnǎtoare, dar ǎsta e cel mai recent şi-am vrut sǎ-l notez.

HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine. 

 

1 Comentariu

Lasă un răspuns