Soupe à l’oignon (supǎ franţuzeascǎ de ceapǎ)

Eram în hipermarket şi cǎutam bere. Adicǎ mergeam dupǎ bere. Şi dupǎ ce am gǎsit-o, am ajuns şi la frigiderele cu brânzeturi. Ȋntotdeauna ajungem acolo, chiar şi când zicem cǎ intrǎm doar dupǎ pastǎ de dinţi, vin sau mǎsline. Se întâmplǎ mereu la fel: mǎ uit de câteva ori la fiecare raft, adulmec, cântǎresc, mǎ gândesc la posibile reţete. Luc îşi pierde rǎbdarea şi încearcǎ sǎ mǎ uşuiascǎ spre casǎ. Atunci încep sǎ joc teatru. Oare s-o luǎm pe asta? Dar pe asta? Asta e cam scumpǎ, dar vreau sǎ vǎd cum e. Şi Luc are mereu maximele în buzunare şi-mi serveşte una exact când am nevoie de ea. Pǎi, hai s-o luǎm dacǎ ai poftǎ acum. Trebuie sǎ-ţi faci plǎcerile din când în când. Eşti simpaticǎ. Nu e aşa scumpǎ. Gândeşte-te cǎ şi suricatele vor fi fericite dacǎ tu eşti fericitǎ.

Şi am luat Gruyère-ul. Din cauza lui, jur. Eu nu sunt aşa spontanǎ, chibzuiesc mult, nu ies niciodatǎ în afara listei. Nici mǎcar atunci când n-am listǎ. Jur! Habar n-aveam ce voi face cu ea, mintea din magazin îmi şoptea ceva despre nişte bruschete, dar am decǎzut-o din drepturi. Când am ajuns acasǎ, ştiam cǎ vreau supǎ de ceapǎ.

Am mâncat de douǎ ori supǎ de ceapǎ înainte de asta a mea. Prima datǎ la un prieten, fǎcutǎ de el, bunǎ, a doua, la Sibiu, acum câteva luni, poate parcǎ prea sǎratǎ, dar… plǎcubilǎ.

Am început cu pâinea. Am folosit reţeta lui Margot şi mi-a ieşit minunǎţia de mai jos. A fost a doua oarǎ doar când fǎceam pâine şi mi-a dat curaj. Nu am destul pentru maia, dar poate nu-s departe.

 

Cum pâinea se odihnea pe un grǎtar, m-am apucat de curǎţat 8 cepe galbene. Le-am îndepǎrtat primele douǎ foi fiecǎreia, le-am tǎiat în jumǎtǎţi şi apoi felii cât mai subţiri, pe lung. Cât timp am fǎcut asta, am folosit trucul cu apa-n gurǎ. Ochii mi s-au inundat mai puţin. O fi şi placebo la mijloc…

Ȋntr-o oalǎ, am încins 3 linguri de ulei şi 50 de grame de unt la foc mediu. Am pus ceapa tǎiatǎ solzişori, sare, şi am amestecat bine. Se pune capacul şi se lasǎ cam 15 minute. Apoi se îndepǎrteazǎ capacul şi se lasǎ pe foc cam 45 de minute, amestecând frecvent. Eu am lǎsat-o doar 30. Ȋn timp ce ceapa se cǎleşte, se adaugǎ 2 cǎţei de usturoi tocaţi.  La capǎtul celor trei sferturi de orǎ, se adaugǎ 2 foi de dafin, 250 ml de vin alb sec şi 2 litri de supǎ de legume (eu am folosit douǎ cubuleţe de legume bio Alnatura).

 

Se lasǎ la fiert alte 45 de minute. Feliile de pâine se pun la rumenit în cuptor. Se adaugǎ în bolul cu supa, iar deasupra lor se aşazǎ felii generoase de Gruyère. Se dǎ bolul la cuptor pânǎ când brânza începe sǎ se înmoaie. A fost excelent! Şi n-a fost singurul lucru delicios pe care l-am fǎcut în ziua aia. Puţinticǎ rǎbdare sǎ fie… 🙂

Bon app’!

 

6 Comentarii

    1. Asta a fost al doilea batch si am tinut aluatul prea mult in frigider cred. Dar a fost la fel de buna ca prima data. Mi-au placut bulele si crusta. OK , crusta cel mai mult :)))
      Stiu, am consultat reteta ta, dar Calvados niet. Nici nu stiu ce e acela. Cu vinul lucrez mai des 😛
      Pupsilon

Lasă un răspuns