HEDONISME (3)- Poze vechi

 

O datǎ pe an scot pozele şi mǎ uit la ele. Nici nu ştiu exact de ce fac asta, e amuzant sǎ mǎ uit la lucruri de care nu-mi aduc aminte sau pe care nu  le-am trǎit, sǎ fac parte  dintr-o ordine cosmicǎ cǎlduţǎ, sǎ zic cǎ mǎ înrudesc cu oamenii ǎştia care uite ce viaţǎ au avut, uite ce frumoşi sau urâţi erau, uite cum le stǎtea pǎrul sau cum erau îmbrǎcaţi la sindrofia asta…

 

 

Uite-mǎ pe mine lângǎ portocale; alegând floarea, stiloul şi-ncǎ nu-ştiu-ce de pe tava aia magicǎ; cu trusa de pǎpuşi cu care nu m-am jucat deloc din câte-mi aduc aminte; cu varǎ-mea, cântând amândouǎ la un capǎt de coardǎ; certatǎ de mama într-o pozǎ cu tataie (aceeaşi verişoarǎ de mai devreme e de vinǎ pentru tǎrǎşenia asta); buclele şi plânsul fratelui meu când i s-a pus turta în cap; pereţii din sufragerie şi modelul ǎla oribil; eu la mare cu un pinguin şi o girafǎ; frate-miu dându-mi flori şi înǎlţându-se pe vârfuri sǎ mǎ pupe (acu’ e invers, cǎ e un gǎligan); eu recitând  Mama lui Ştefan cel Mare la petrecerea de Crǎciun de la serviciul mamei; frate-miu cu mâna dupǎ gâtul unui vecin, amândoi rânjind ca Chucky; eu fǎcând cunoştinţǎ cu oglinda; ce scria mama pe dosul unor fotografii; varǎ-mea şi cǎciula aia de Miţǎ  Nebunǎ pe prispa de la ţarǎ; în primea mea tabǎrǎ, la Nucşoara; mamaie când era o doamnǎ.

 

Nostalgia asta dupǎ trecut seamǎnǎ puţin cu durerea mea adolescentǎ de a nu fi fost zǎmislitǎ odatǎ cu Ludovic al XIV-lea. De data asta, însǎ, e mai mult pentru cǎ e vorba de istoria personalǎ, chiar dacǎ necunoscutǎ sau uitatǎ. Pentru cǎ sunt oameni care mai zâmbesc doar în poze.

HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine. 

 

2 Comentarii

  1. Vaaai ce vremuri! Imi amintesc de cum ma uita D-zeu pe la voi si ma aducea taica-tu in fiecare seara, cum va jucati de-a cortul sub masa din sufragerie, ce saratele bune facea mama ta (vag imi amintesc parca si de alte bunatati), de cum ne jucam de-a gimnastica la tara si frate-tu a sarit o data si a picat pe spate rau si m-am speriat…

Lasă un răspuns