HEDONISME (2)- Viaţa lor înainte de noi

Stiu sigur cǎ  mai sunt copii pe lumea asta care au plecat la 18 ani de acasǎ, schimbând confortul de acolo cu o camerǎ de cǎmin colcǎind de gândaci, bǎi la comun şi dansat cu celelalte sardele în Club A pânǎ în zori. Copii care pânǎ la 18 ani nu erau aşa interesaţi de pǎrinţii lor, de ce simt, ce viaţǎ au avut înainte de ei, ce amintiri au, pentru cǎ erau prea absorbiţi de noua carte pe care o citeau (mǎ rog, ǎsta era cazul meu). Mai puţini sunt, sper, cei ce s-au trezit la un moment dat cǎ nu mai au pe cine sǎ întrebe cum le-a fost pǎrinţilor lor în vremea tinereţii, ce-şi aduc aminte din perioada aia, ce cǎrǎri de munte au bǎtut, prin ce ţǎri au colindat. Aşa cǎ eu, fiind un copil ciung, încerc (destul de anemic, recunosc) sǎ îmi iau pǎrintele din dotare şi sǎ-l descos; nu e mereu uşor, alteori nici nu fac mare lucru, pentru cǎ tata vorbeşte şi fǎrǎ sǎ-i pun întrebǎri specifice, ceea ce e bine…

 

Aşa am aflat despre mersul pe tren din oraş la ţarǎ, unde locuia, munţii pe care i-a iubit, formaţia de muzicǎ popularǎ unde a cântat puţin- martore sunt şi cele douǎ acordeoane de prin casǎ la care nu l-am fǎcut încǎ sǎ cânte (fiind destul de perfecţionist, zice cǎ nu mai ştie şi cǎ n-are rost). Nu fac nici un sfert din lucrurile pe care le plǎnuiesc pentru când merg acasǎ, aşa cǎ nu mǎ laud. Ȋmi vine sǎ plâng când îmi aduc aminte o poveste de când eram mici şi sub comunism şi a plecat la Bucureşti sǎ ia carne şi a avut impresia cǎ a pierdut nişte bani. Când a ajuns acasǎ, a descoperit banii în alt buzunar şi a plâns; putea sǎ ia carne mai multǎ. Mi-e drag cǎ şi dacǎ ţine la tabieturile pe care şi le-a format, e la fel de gurmand, şi când e pus în faţa unei bucǎtǎrii noi, mǎnâncǎ cu la fel de multǎ poftǎ. Ce vreau sǎ zic e cǎ e bine când aflu lucruri noi despre el, sǎ-l scot din realitatea lui şi sǎ îi fac cunoştinţǎ cu ape cu care nu (mai) e obişnuit. Ȋmi place când îmi aratǎ porumbei voltaţi sau când îmi spune (pentru cǎ l-am întrebat de multe ori) care e diferenţa între viţa producǎtoare şi aia altoitǎ. Si mai vreau sǎ aflu lucruri.

HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine. 

 

1 Comentariu

  1. Da, da. Io zic sa-l convingi sa cante la acordeon pe N., iar eu il conving pe sotul meu sa il acompanieze si ne apucam sa cantam la nunti si la botezuri (adica ei canta, noi suntem doar managerii), si facem un ban cinstit pe spinarea lor. 🙂

    Si sa-ti povesteasca de cand erau mici. Io stiu ca mamaie V. nu stiu pe cine lua la vie si mergeau pe jos, pana mai departe de Ceptura ca aveau vie la Bozieni si mamaie sapa si apoi se intorceau acasa. Si despre al doilea razboi mondial si despre cum au venit rusii in sat si cat de neciopliti erau. Si cum inainte, multi dintre vecinii din fata erau fratii/rudele lui tataie.

    Imi pare rau ca nu am tras-o mai mult de limba pe mamaie (de ea stiu sigur ca a prins vremea cand se faceau sezatoare si hore), cand leneveam pe la tara.

    Io vreau sa invat sa fac bors si sa ascult povesti despre ei si despre familia lor (largita).

Lasă un răspuns