HEDONISME (1)- Mic-dejun cu un prieten

Nimic mai plǎcut decât sǎ începi o zi lângǎ un prieten. Un prieten matinal, se-nţelege. Unul care sǎ aprecieze importanţa mic-dejunului, care sǎ se lǎfǎie ca şi tine în faţa unei ceşti aburinde cu ciocolatǎ caldǎ, cu care sǎ vorbeşti despre câte-n lunǎ şi-n stele: cǎrţi, filme, aventuri, muncǎ şi joacǎ… Poate afli şi lucruri noi. Un om are întotdeauna resurse sǎ te surprindǎ, şi dacǎ ai cumva impresia cǎ dacǎ s-a aşezat frumuşel într-un sertǎraş în sufletul tǎu înseamnǎ cǎ nu te mai poate impresiona sau zgândǎri cu nimic, ei bine, te înşeli.

Am avut parte de astfel de mic-dejunuri lungi şi frumoase de douǎ ori vara asta. Cumva, nu mi s-a mai întâmplat pânǎ acum. Tin mult la ritualurile mele matinale şi parcǎ ceva nu era în ordine dacǎ n-aş fi stat lângǎ ceaiul meu fierbinte, croissantul şi dulceaţa, poate cu nasul într-o carte sau stumble-uind pe net. Dar am ieşit din rutinǎ, mi-am lǎsat tabieturile acasǎ şi am ieşit sǎ mǎ bucur, sǎ râd, sǎ mǎ-ntristez, sǎ ascult şi sǎ vorbesc aşa cum numai în faţa unui prieten cald poţi face. Si dacǎ soarele ǎsta de miere veche nu ne mai îmbie sǎ ne gǎsim pe-afarǎ, ne vom vedea curând în loc cu cǎldurǎ, gutui şi pisici la ferestre, vin fiert şi boardgames.

 

HEDONISME-le sunt lucruri mari şi mici care mǎ bucurǎ. Am ales sǎ scriu despre ele pentru cǎ nu vreau sǎ uit ce am simţit într-un anumit moment şi mai ales pentru cǎ îmi întreţin starea de bine.

Lasă un răspuns