Crostini Trio

M-am decis cândva sǎptǎmâna trecutǎ- habar n-am cum, d’aia sunt aşa misterioasǎ :|- sǎ fac un experiment: sǎ las deoparte toate reţetele de pe net şi sǎ fac eu ceva. Evident cǎ nu am pretenţia de a fi inventat roata, dar de data asta am lǎsat inspiraţia sǎ vinǎ numai din experienţele culinare prin care am trecut pânǎ acum. Totul a mai fost fǎcut, dacǎ mǎ apuc sǎ caut sigur gǎsesc, dar nu despre asta e vorba aici. E vorba despre o încercare pe care v-o prezint şi vouǎ acum.

Dacǎ e vorba de experiment, trebuia sǎ fie ceva relativ simplu şi aşa am ajuns la crostini :). Pe scurt, m-am lǎsat legǎnatǎ de amintiri din zona papilelor, de gusturi care, deşi contrare, se potrivesc magic unele cu altele, de curiozitǎţi şi de noua mea pasiune pentru lintea roşie care trebuia neapǎrat sǎ intre în schemǎ. Şi asta a ieşit: Crostini Trio.

 

Am folosit 6 felii de baghetǎ, tǎiate în diagonalǎ ca sǎ fie puţin mai mari. Le-am dat la cuptorul încins la 200 de grade vreme de câteva minute, cât sǎ prindǎ o crustǎ aurie pe deasupra…

Primul tip de crostini este cu dulceaţǎ de caise, cubuleţe de gouda şi bucǎţele de ananas. Nimic extraordinar aici, a fost cel care m-a impresionat cel mai puţin din cele trei, pentru cǎ gustul sǎrat era foarte puţin sesizabil. Aş repeta folosind o gouda afumatǎ şi rodie în loc de ananas.

Pentru cel de-al doilea, am fǎcut mai întâi un piure din câteva linguri de linte roşie pe care am pus-o la fiert în apǎ clocotindǎ. Când apa începe sǎ se evapore, se adaugǎ puţin turmeric şi sare. Se amestecǎ şi se lasǎ deoparte. Când pasta de linte s-a rǎcit îndeajuns, se întinde pe o felie de pâine, apoi se presarǎ brânzǎ de caprǎ mǎrunţitǎ cu furculiţa şi inele de ceapǎ roşie. Mi-a plǎcut foarte mult pentru cǎ eu cred cu tǎrie cǎ lintea şi turmericul se potrivesc ca Fred Astaire cu Ginger Rogers, n-are cum sǎ iasǎ decât perfect.

Ultimul fel de crostini conţine felii subţiri de piersicǎ şi firimituri de brânzǎ cu mucegai albastru, picurate cu un sos din câteva linguriţe de miere şi zeamǎ de lime. Bun şi acesta, de-abia aştept sǎ încerc şi cu brânzǎ cu mucegai verde.

Poftǎ bunǎ, zile uşoare şi sprintene şi bucurii mici, da’ cu duiumul!

 

1 Comentariu

Lasă un răspuns