Tartǎ cu rubarbǎ şi cǎpşuni

 

Pânǎ luna trecutǎ habar n-aveam ce e aia rubarbǎ. O vedeam lǎudatǎ ici şi colo şi pofteam de numa’, aşa cǎ atunci când am vǎzut firele alea apetisante în Sainsbury’s-ul din Exeter, am zis cǎ vreau. Şi nu eram singura. Cum aflasem cǎ merg bine cu cǎpşuni, am trântit în coş şi o caserolǎ din aste fructe. Pentru cǎ eu trebuie sǎ merg la nişte copchii şi sǎ am grijǎ cǎ-şi fac temele- cel mai plǎcut lucru din lume, vǎ daţi seama şi singuri!- vǎ las cu reţeta.

Pentru aluat, am luat 200 de grame de fǎinǎ, am adǎugat 100 de grame de zahǎr, un ou şi o jumǎtate de pachet de unt, le-am amestecat bine, am format un guguloi şi l-am dat la frigider timp de o orǎ.

 

 

Dupǎ ce a trecut timpul regulamentar, am întins aluatul în tavǎ unsǎ cu unt. Merge repede şi cu mâna, presând ca sǎ se rǎspândeascǎ uniform. Dacǎ vǎ place adrenalina, faceţi asta cu o mogâldeaţǎ de om care se agaţǎ de picioarele voastre, trânteşte sticle de apǎ goale, încearcǎ sǎ punǎ mâna pe cuptorul încins, bǎgându-vǎ în sperieţi, şi „rearanjeazǎ” oalele în dulap. :X

Pentru compoziţie, am tǎiat 7 fire de rubarbǎ în cubuleţe. Cubşoare, cum ar veni, n-aş şti sǎ vǎ spun dimensiuni, eu si sistemul metric nu suntem prieteni la toartǎ, dar cubuleţe, aţi prins ideea…

 

Cǎpşunile, hmmm, cam 500 de grame (Steli?) le-am tǎiat în patru, cǎ erau mari. Am adus fructele împreunǎ, am turnat peste 10 linguriţe de zahǎr (rubarba e din iad de acrǎ) şi am amestecat uşurel.

Am dat la cuptor pentru mai mult de o orǎ, pe treapta 5 a aragazului exeterian, deci cam la 190 de grade. Am scos de la cuptor şi am presǎrat pe deasupra fulgi de migdale şi apoi se mai dǎ la cuptor puţin pânǎ se rumenesc fulgii la suprafaţǎ. Noi n-am mai avut rǎbdare şi-am scos-o mai devreme, dupǎ cum bine se poate observa. A fost ok şi bunǎ!

PS: Uitasem sǎ zic totuşi un lucru drǎguţ: chupachupşii la care merg acuşi au doi pui de raţǎ. Asta e foaaaarte pe placul meu, da daaaaa! 🙂

Bon app’!

 

2 Comentarii

Lasă un răspuns