Londra- partea întâi

Am avut parte de douǎ zile şi jumǎtate în Londra: una la dus şi restul  la întors (spre/din Exeter, destinaţia mea, de fapt, în Anglia), când zborul meu a fost anulat din motive de securitate. O zi a fost cu ploaie şi frig şi despre ea voi vorbi azi.

N-am mai fost plecatǎ din ţarǎ de cinci ani (oaaaaa!) şi am încercat sǎ-mi notez tot ce simţeam în speranţa de a nu pierde nimic. M-am surprins uitându-mǎ ca suricata şi-ntr-o parte şi-n alta, absorbând, zic eu, esenţialul, comparând (nu m-am putut abţine!) Londra cu Parisul, mirându-mǎ şi, în general, fiind… prezentǎ. Iatǎ ce am surprins:

  • Fetele, chiar dacǎ nu neapǎrat englezoaice (una din ele pǎrea ucraineancǎ sau rusoaicǎ dupǎ alurǎ) se dau şi aici cu fond de ten în metrou şi te fac puţin sǎ-ţi doreşti sǎ-ţi aranjezi şi tu o sprânceanǎ.
  • Prima persoanǎ care mi-a zâmbit pe pǎmânturile reginei a fost o doamnǎ spilcuitǎ care, imediat ce metroul s-a pus în mişcare, a scos o carte în francezǎ şi s-a pus pe citit.
  • Fish and chips de la chinezi= foarte  bun! Pozǎ n-am, mi-era foame tare!
  • Prêt-à-manger- scump şi nu extraordinar de bun. Ceaiul lor de vanilie a fost delicios, totuşi.                                                           
 

 

  • Englezii au case frumoase unde ţi-e aproape imposibil sǎ nu arunci ocheade, deşi unele din ele par mai degrabǎ muzee. Cine oare îşi mai aranjeazǎ cǎrţile ca şi cum ar fi într-o librǎrie?!?
  • Te simţi erudit când recunoşti de la depǎrtare un Van Gogh şi vezi şi nişte Seurat, Velasquez, Turner, Goya. Ȋn National Gallery, vizitabilǎ gratis.
  • Ȋn pub-ul unde am fost, The Bear (atipic cumva dupǎ spusele ghidului meu- fii binecuvântatǎ, Miruna 🙂 ), am descoperit cidrul (iaics) şi o melodie superbǎ. Ȋn general, în pub-uri muzica e tare şi oamenii socializeazǎ cu berea în mânǎ.
  • E greu sǎ te bucuri de privelişte când îţi suflǎ vântu-n ceafǎ şi te plouǎ pe sub umbrelǎ. Regent’s Road a fost drǎguţǎ, totuşi, chiar şi din double-decker.
  • Nu credeam c-o sǎ mǎ impresioneze Big Ben-ul, dar a fǎcut-o.
  • Ştiam cǎ n-o sǎ fiu impresionatǎ de London Eye şi aşa a şi fost. Asta pentru cǎ panoramele nu sunt printre lucrurile mele favorite. N-am fost în London Eye, dar am fost în Turnul Eiffel. Neimpresionant!
  •  Notting Hill e un cartier fain. Pe porţiuni m-a fǎcut sǎ mǎ gândesc la Karlovy Vary din Cehia. Wisteria
    se potriveşte foarte bine în cadru.

  •  Pe Portobello Road se vinde aproape orice, de la cupcakes, suveniruri şi antichitǎţi, la condimente orientale şi buchete de rubarbǎ. De la Hummingbird Bakery ne-am cumpǎrat douǎ cupcakes: una cu bezea (a mea), nu cea mai reuşitǎ şi una cu cheesecake şi ciocolatǎ (a Mirunei) – foarte bunǎ.

     

  • Tot în Notting Hill am intrat într-o librǎrie, Books for Cooks, care avea şi o încǎpere unde se vindeau cheesecake-uri, brownies şi Victoria cakes.
  •  Aici a locuit George Orwell. Pe Portobello. Mi se pare interesant când gǎsesc lucruri din astea.
  • Am intrat în librǎria care a servit drept inspiraţie pentru cea din filmul Notting Hill. Locul unde au fost create scenele e de fapt un magazin de pantofi pe o altǎ stradǎ din zonǎ, pentru cǎ proprietarul de atunci al librǎriei-inspiraţie nu a vrut sǎ ofere spaţiul pentru filmare- poveste aflatǎ de la librarul şi (poate) proprietarul de acum al librǎriei.
  • Supa e cel mai bun antidot la frigul de afarǎ. Una de la Crussh aici- toscanǎ. Decorul  nu e atât de prietenos ca la Prêt-à-manger sau Le Pain Quotidien, dar mâncarea e fǎrǎ fasoane.

     

     

    Va urma!

1 Comentariu

  1. Recunosc că şi mie îmi place să arunc ocheade prin casele oamenilor, e un fel de observaţie sociologică 😛 Pe seară, când se aprind luminile şi geamurile sunt deschise, printre perdele se mai zăresc bucăţi de camere, biblioteci, lămpi de la Ikea…

Lasă un răspuns