Un maraton, o carte şi nişte brownies prezidenţiale

Asearǎ am fost  la primul meu maraton de lecturǎ, „Occupy Metrorex”, organizat de Revista de povestiri. A fost drǎguţ, oamenii s-au mobilizat şi au venit cu tomurile lor, am revǎzut prieteni din perioada mea bookblog-ianǎ (Bunǎǎǎǎ, Ionuca!), am tras cu ochiul amuzatǎ la oamenii care se urcau în metrou şi se uitau miraţi la noi şi m-am surprins furatǎ mai mult de cartea vecinei mele – psihologie, Jung, ceva-, decât de cǎrţulia mea…

…cǎrţulie care se numeşte Istoria e servitǎ şi care spune nişte lucruri interesante despre oameni celebri şi apetitul lor la masǎ, nu neapǎrat verificabile istoric, dar meritând a fi menţionate chiar şi doar de dragul anecdotei. Aşa m-am convins eu cum istoria cu tot ce e al ei, politicǎ, strategie sau comerţ, se face la masǎ, cǎ oameni mari şi-au lǎsat amprenta asupra unor feluri de mâncare, chiar dacǎ asta înseamnǎ cǎ un bucǎtar inventiv s-a folosit de numele faimos sau poate chiar existǎ o trimitere clarǎ lapreferinţe şi gusturi personale, inclusǎ în biografii sau memorii.
Aşadar, despre Cleopatra am aflat cǎ era mare amatoare de lux, voluptate şi smochine, şi îidǎdea lui Antoniu amestecuri afrodiziace, ca un pahar de vin alb în care topeao perlǎ de Nil; la rândul lui, generalul avea mereu câte opt porci mistreţi puşi la frigare, în caz cǎ ar fi avut oaspeţi neaşteptaţi.
Pentru cǎ unmoştenitor întârzia sǎ-şi facǎ apariţia, Caterina de Medici obişnuia sǎ beadecocturi pe bazǎ de ierburi şi… urinǎ de mǎgǎriţǎ, prescrise de cǎtre  medicii regali, iar bucǎtarii florentini care au urmat-o pe pǎmânt francez auintrodus în meniul regal feluri de mâncare considerate stimulente: anghinare şi mǎruntaie de pui, în mâncarea numitǎ Cibreo.

Intriganta Lucreţia Borgia, frumoasǎ şi cultǎ, a trecut cu bine prin durerile naşterii cu ajutorul oţetului balsamic de Modena, a organizat baluri şi cine pantagruelice, iar specialitǎţile casei includeau lapte de sturion, raci mari de apǎ dulce,anghile în sos verde, pateuri lombardeze, ouǎ umplute, dulciuri şi nuci pralinate. „Astfel, arta de a mânca în stil italian ajungea încet-încet, pe diverse cǎi, la nobilele mese, dupǎ o logicǎ total diferitǎ de moda fast-food; cât despre aceasta din urmǎ, dacǎ ar fi existatatunci, ar fi cutremurat capetele încoronate ale acelei perioade glorioase!” 
Am mai aflat cǎîn Roma Anticǎ, tricliniile celor avuţi musteau de delicatese, udate de vinuri preţioase, iar conversaţiile treceau rapid de la osanale la adresa gazdei la stabilirea alianţelor sau comploturi. Tot atunci, un anume Gallonius a cheltuit o micǎ avere ca sǎ creascǎ sturioni, oratorul Hortensius îşi hrǎnea ţiparii cu peşti rari ca sǎ îi facǎ şi mai gustoşi, Crassus îi hrǎnea pe ai lui cu smochine şi brânzǎ, excentricitǎţi specifice civilizaţiilor de pretutindeni şi din orice perioadǎ a istoriei.
Nu putem vorbi despre ospeţe sardanapalice fǎrǎ sǎ-l pomenim pe Ludovic al XIV-lea, pe cât de însetat de putere, pe atât de mare iubitor de mâncǎruri delicioase. Regele Soare avea un apetit incredibil, fiind recunoscut pentru capacitatea de a îngurgita mari cantitǎţi de mâncare, „o reminiscenţǎ barbarǎ a ideii de putere”. La curtea lui, bucǎtarul Vatel s-a sinucis pentru cǎ livrarea peştelui din ziua respectivǎ era în întârziere.
De numele Margaretei de Savoia se leagǎ celebra pizza Margherita, Henric al IV-lea a introdus vinul în alimentaţia copilului sǎu de douǎ luni, urmat de usturoiul tocat pe pâinea unsǎ cu unt, un ritual cu rol iniţiatic în tainica artǎ de a domni, avarul Napoleon Bonaparte era adeptul cinelor simple şi frugale, iar Evita nu a avut niciodatǎ mai mult de 47 de kilograme la cei 1.68 m ai sǎi, o
dorinţǎ esteticǎ obsedantǎ care i-a şi distrus sǎnǎtatea. De la carismaticul John F. Kennedy ne-au ajuns magicele brownies, pe care le-am reprodus şi eu mai jos, urmând instrucţiunile din carte.
100 de grame de unt şi 50 de grame de ciocolatǎ neagrǎ se topesc la bain-marie. Dupǎ ce se ia de pe foc, se adaugǎ 220 de grame de zahǎr, se amestecǎ şi se lasǎ la rǎcit. Se pun apoi 2 ouǎ, amestecând bine dupǎ fiecare, pânǎ la omogenizare. Se adaugǎ 140 de grame fǎinǎ şi 100 grame de nuci „robotizate”
şi se amestecǎ în continuare. Se unge cu unt o tavǎ şi se toarnǎ compoziţia. Se
coace la 180 de grade timp de 20-30 de minute şi se lasǎ la rǎcit dupǎ care se
poate porţiona. Au mers de minune cu ceaiul meu verde Morning Star, de la Just-T.

5 Comentarii

  1. Cartea suna foaaarte fain! Ideea maratonului – la fel de fain, poate o sa merg si eu daca va exista o data viitoare!
    (Si mai stiu ceva care suna bine: o seara la mansarda, cu prieteni dragi, joucuri, si ploaie care-si face de cap pe acoperis!)

    1. Hehe, da, maus, iti zic cand mai citim in grup in metro 😛
      Sunaaaa taaaare bine! Si nu uita placinta cu mere ca fu divina, seriously!
      A, si am mai dat de o mansarda unde tre' sa va duc, mai ales ca e aproape de Institut: Acuarela. O, daaaaa! Pupsilonsi

Lasă un răspuns