Post cu bulinuţe

Mi-e dor de buline, era unul din lucrurile mele favorite când aveam blog personal, aşa cǎ îmi satisfac şi aici pasiunea. Sǎptǎmâna aceasta nu s-a întâmplat nimic notabil la mine în bucǎtǎrie, am mâncat dar am gǎtit puţin, o salatǎ orientalǎ şi o salatǎ de ouǎ
Ȋn schimb:
  •  Am fost la un restaurant cu profil interbelic, Elisabeta, de lângǎ Cişmigiu, unde am mâncat pentru prima datǎ în viaţa mea cochilii Saint-Jacques. Delicioase, iam-iam.

  • Mi-am aşteptat la aeroport nepoţelul (din verişoarǎ) şi l-am auzit gângurind, protestând şi apucând cu mânuţele. Sentiment inefabil!
  • Am primit Dixit. Mulţumescu-vǎ vouǎ, fete dragi! Ȋn aceeaşi searǎ, am bǎut prima mea Margarita şi am mâncat quesadilla la El Torito. Iar şi la fel de bun ca prima oarǎ. Ţi-aduci aminte, Danonino? 🙂
  • Am o pozǎ de buletin mai bunǎ decât anterioara, dar în asta zici cǎ sunt un mic fuhrer. Ȋmi tot zicea nenea poliţistu’ sǎ ridic bǎrbia şi m-am conformat.
  •  Cǎutând inspiraţie în revista mea culinarǎ preferatǎ, Bucǎtǎria pentru toţi, am recitit ceva haios la rubrica mea favoritǎ, La masa istoriei: N.T.  Orǎşanu, un pamfletar prea puţin cunoscut de noi azi, din pǎcate, a fost inventatorul unei liste de bucate cu nume amuzante: gheaţa era numitǎ cremǎ de Siberia, ţuica- o idee, nota de platǎ- protocolul sau întristarea, cârnaţii mici- mititei(!), cârnaţii mari- patricieni, sticla cu vin- o pricinǎ, apa chioarǎ- o naturalǎ, un ardei roşu- o torpilǎ, cafeaua turceascǎ- un taifas şi altele. Mai mult, a tradus în francezǎ câteva expresii româneşti, cu efecte din cele mai comice: „Ne me follisez pas, femme! = Nu mǎ înnebuni, nevastǎ!; Mettez votre désir dans le clou!= Puneţi-vǎ pofta în cui!; Je vous ai dit de ne plus vous haricoter!= ţi-am spus sǎ nu te mai fasoleşti! etc.
  • Revǎzând bulinuţele, multe „prima datǎ” pentru mine sǎptǎmâna asta. Azi, încǎ o premierǎ, da’ nu mǎ  laud încǎ, spun când e gata şi dacǎ-s mulţumitǎ :).
  • Mi-e dor sǎ citesc, nu s-a mai întâmplat treaba asta de ceva vreme şi simt iar nevoia aia, organicǎ aproape, de a mânca literele. Am vreo douǎ aşteptându-mǎ de o lunǎ, cred, plus cea pentru vALLuntar. Sǎptǎmâna viitoare va fi poate mai puţin agitatǎ.
Un week-end chicotitor vǎ doresc!

4 Comentarii

  1. Uiii, buline! Si eu le ador. Da, cum sa uit PRIMA mea margarita?

    Pe mine cochiliile Saint-Jacques ma tot intriga de ceva ani, insa nu suficient cat sa le gust si sa scap de intrigare. Cum ai descrie gustul lor?

    Sa mai scrii buline 😉

    1. Hehe, stiu de pasiunea ta cu bulinele, si eu o posed 😛

      exact asa era si la mine, credeam ca-s super scumpe si mi-era teama ca nu vor fi la inaltimea asteptarilor mele, da' au fost. Cele pe care le-am mancat eu erau umplute cu fructe de mare, deci mai mult decat asta nu pot spune. 🙂

      Mai scriu, oui!

Lasă un răspuns