Provocarea secretǎ- salam de biscuiţi

Luna aceasta,  blogul care mi-a revenit în provocarea organizatǎ de Ama a fost cel al poetei gurmande, Crǎiţa în bucǎtǎrie. Am rǎsfoit blogul şi de data asta am ales ceva şi nu mi-am mai schimbat hotǎrârea: salam de biscuiţi sǎ fie! Nu l-am fǎcut de post ca ea şi nici n-am pus rahat, nu mǎ gâdilǎ deloc la papile, dar am respectat proporţiile pe care le-a indicat ea.

Am început cu operaţiunea Zenificarea. Sǎ rupi o cantitate deloc neglijabilǎ de biscuiţi populari în bucǎţele poate fi completamente plictisitor şi-ţi poţi schimba poziţiile (în picioare, stând pe scaun), poţi asculta muzicǎ, sǎ faci pauze mici între mǎrunţiri, sǎ inventezi feluri diferite de a rupe biscuiţii (o, daaa!), dar dacǎ nu te hotǎrǎşti sǎ iei situaţia ca pe un prilej de detensionare şi de negândit la nimic, n-ai fǎcut mare şmecherie :).

Dupǎ asta, m-am ocupat de încǎ o activitate sordidǎ, dar de data asta nu mi-a plǎcut la fel de mult ca mǎrunţirea biscuiţilor: spartul nucilor. Sper cǎ voi aveţi din cele deja sparte şi separate de cojiţe. Bon, am fǎcut deja sǎ parǎ mai rǎu decât e!
Aşadar, într-o crǎticioarǎ, am pus 200 de grame de unt3 linguri de cacao şi 150 de grame de nuci + 100 de grame de caju puţin prǎjite în prealabil. Ȋn pasta obţinutǎ se adaugǎ 250 de grame de biscuiţi sfǎrâmaţi, coaja de la o lǎmâie, 2 linguri de zeamǎ de lǎmâie şi o fiolǎ de esenţǎ de rom. Am amestecat bine şi am dat deoparte.

 

Ȋntr-o altǎ crǎticioarǎ, am fǎcut un sirop din un pahar de apǎ, 4 linguri de zahǎr brun şi 1 lingurǎ de cacao. Am amestecat bine şi am lǎsat puţin la rǎcit. Apoi, am turnat câte puţin sirop peste amestecul de biscuiţi. Când începe sǎ se
închege, e gata şi poate fi modelat. Depinde foarte mult cât sirop pui, mie mi-a ieşit puţin dezlânat salamul.
Se toarnǎ peste o folie şi se ruleazǎ pânǎ se obţine un baton. Eu am lǎsat la frigider peste noapte. Pentru cǎ nu a ieşit foarte dulce, am compensat, presǎrând puţin zahǎr pudrǎ deasupra. A ieşit bun, mai fac!
Bon app’!

9 Comentarii

  1. Ahh, ce amintiri mi-ai trezit! Cand eram mai mica, mama facea uneori salam de biscuiti si eu nu aveam rabdare sa stea la rece, vroiam sa-l infulec imediat :))
    Interesanta ideea cu caju 🙂

    1. D'asta l-am facut si eu… tot de amintiri… Alea din comert is bune dar parca lipseste ceva.
      Caju-ul a intervenit cand n-am mai avut putere sa manuiesc sucitorul ca sa sparg nucile. Nevoia! 🙂

    1. Si mie la fel! Nu era chiar emblematic pentru noi, nu ca gogonelele cu cacao si visine din visinata, de exemplu, dar era destul de prezent. E bine ca acum putem sa ni le facem singure! 🙂

    1. Mersi mult, a fost tare gustos.
      Sunt atehnica si pana si simplul blogspot imi pune probleme. Cand o sa ies din negurile necunoasterii, probabil ca o sa pun si un buton din ala. 🙂 Multumesc de vizite!

Lasă un răspuns