Confuzii şi o supǎ de roşii

E chiar aşa greşit cǎ deja mǎ gândesc la patinaj în Moghioroş, la Bǎrbierul din Siberia şi alte tradiţii de Crǎciun? Cǎ-mi doresc cald în mansardǎ, ceai fierbinte, pâine prǎjitǎ şi coji de portocale pe un ochi de foc, rǎspândind cea mai dulce aromǎ peste tot în casǎ? Carnea mea parcǎ o ia înainte, vrea succesiunea anotimpurilor ca la carte, în fond, ar trebui sǎ fie ploaie şi sǎ fim zgribuliţi şi mai grǎbiţi. Pe de altǎ parte, de-abia aştept soarele care-mi intrǎ pe la 4 în casǎ, învǎluind totul în culori arǎmii, atât de calde şi plǎcute, fǎcându-mǎ sǎ mǎ ascund pe dupǎ flori ca sǎ mǎ pot uita la vreun serial. Anticipez plǎcerea cu care o sǎ trosnesc frunzele sub tǎlpi, dar îmi place la nebunie cǎ putem sǎ ne plimbǎm prin parc sub soarele care ne arde faţa, cǎ putem sǎ facem baloane de sǎpun pentru noi şi pentru copiii care ştiu sǎ se joace cu ele: aş lua în braţe un copil care împinge cu nasul un balon, decât unul care le aleargǎ doar ca sǎ le spargǎ, cu un rânjet ucigaş pe moaca în formare.

A, da, şi supa: o fǎcusem pentru o durere de burtǎ, dar e bunǎ şi pentru d’alea închipuite…

 

Vreo 5-6 roşii mǎricele se dau pe rǎzǎtoare şi se pun la fiert într-un litru de suc de roşii, împreunǎ cu un ardei roşu tǎiat mǎrunt, 2 cepe roşii şi 3 cǎţei de usturoi tocaţi sau daţi pe rǎzǎtoare.

Se adaugǎ mirodenii: eu am pus cimbru, 3 foi de dafin, 2 linguriţe de chimen, sare şi piper dupǎ gust, şi puţin oţet, şi se amestecǎ bine.

Se fierbe pânǎ se înmoaie legumele, se lasǎ la rǎcit, şi se transferǎ legumele în blender. Se blitzuiesc câteva secunde, se toarnǎ la loc în oalǎ şi se mai fierbe puţin. Eu am avut şi ceva supǎ de legume şi am pus-o şi pe ea, dar nu e obligatoriu.

Am mâncat imediat un bol, cu crutoane din pâine cu rozmarin, cumpǎratǎ de  la Targul de  Pâine din Parcul Naţional.

Bon app’!

 

6 Comentarii

Lasă un răspuns