Skordalia

 

Am încercat de curând varianta româneascǎ a skordalia, pe numele ei scordolea şi oh! boy, ce dezastru a fost. Cred cǎ dacǎ aş fi stat sǎ mǎ gândesc cǎ nuci şi ulei (oricât ar fi el de puţin) nu au cum sǎ fie o combinaţie trǎsnet în lumea mea, poate m-aş fi scutit de bǎtaia de cap.
Cu totul altceva este skordalia greceascǎ, care e usturoiatǎ şi fǎrǎ nuci :D. Am ales s-o fac azi pentru cǎ m-am hotǎrât sǎ ţin post în fiecare miercuri şi vineri… cam pentru tot restul vieţii, deşi e foarte greu, mai ales vinerea…În fond, nu cred în diete (am avut o mulţime de suferinţe de pe urma lor şi m-am decis sǎ nu mai urmez niciuna care sǎ-mi zicǎ ce sǎ fac şi mai bine fac de capul meu pentru cǎ eu ştiu mai bine, zǎu aşa!) şi postul de douǎ zile e un regim de viaţǎ care mi se potriveşte.
Ingrediente:
½ kg cartofi
5-7 cǎţei de usturoi
Ulei de mǎsline
Oţet
Sare, piper
Se curǎţǎ, se fierb şi se paseazǎ cartofii. Ca sǎ meargǎ mai uşor piureul, am adǎugat şi câte puţin din apa în care au fiert cartofii.  Se zdrobeşte usturoiul în mojar, se adaugǎ puţin ulei şi se freacǎ pânǎ se formeazǎ o pastǎ cremoasǎ. (Mie 7 cǎţei de usturoi mi s-au pǎrut mulţi, trebuia sǎ rǎmân la cât am pus iniţial, 4 mari şi doi mai micuţi). Am pus pasta aceasta peste piureul de cartofi, am adǎugat puţin oţet (eu am avut balsamic), piper alb şi negru şi am amestecat. Am lǎsat o orǎ la frigider şi am mâncat cu sfeclǎ fiartǎ. Şi pentru cǎ mi-au mai rǎmas câţiva cartofiori, am încropit şi o salatǎ orientalǎ.
Kali orexi!

2 Comentarii

Lasă un răspuns