Pancakes cu afine

Se dă o duminică cu chef de lenevit, de contemplat, de mâncat ceva bun, de ascultat muzică clasică (de asta ultima n-am mai simțit așa o poftă de la concertul de An Nou de la Viena, adică fix de pe 1 ianuarie).

Am avut câteva ore doar pentru mine și mi le-am petrecut așa cum am simțit nevoia, chiar dacă mi-era foarte clar că mai bine aș fi pus mâna și-aș fi scris ce aveam de scris. În loc, mi-am făcut un ness cu lapte și m-am dedat unui “viciu” care-mi place tare mult: am citit din scoarță-n scoarță Dilema Veche și al ei dosar Citirea de carte, mi-am notat niște cărți pe lista de lectură, am făcut o mâncare de fasole cu usturoi și ierburi de Provence pe care mi-am luat-o la serviciu a doua zi și niște pancakes cu afine din care am tăiat tacticos cu furculița până m-am săturat.

Rețeta de pancakes e de la Jamie O. citire și a apărut din nevoia de a găsi ceva pe care să presar nou-achiziționatul sirop de agave de la Solaris. E prima dată când gust așa ceva, mi-a plăcut, mai fac pancakes pentru el.

Pentru 6 pancakes facem așa: Se amestecă într-un bol de plastic 135 grame de făină, 1 linguriță praf de copt, un vârf de sare și 2 linguri de zahăr brun.

Într-un bol separat, amestecăm ușor cu furculița 1 ou mare, 135 ml de lapte și 2 linguri de unt topit.

Se amestecă cele două compoziții și se adaugă afinele. Apoi lăsăm amestecul să stea un pic.

Punem un cub de unt într-o tigaie și o punem la foc mediu. Când acesta s-a topit, luăm cu lingura din compoziția de pancakes și o punem în tigaie. Lăsăm până când clătita începe să facă bule pe deasupra și întoarcem și pe partea cealaltă.

Punem clătitele una peste alta într-o farfurie și picurăm siropul de agave înceeeeeeet. Savurăm, trecând cuțitul prin toate clătitele deodată. Sunt mai bune calde, dar merg și dacă așteptați să se răcorească un pic în bucătărie.

Bon app’!

“Floare” cu pesto

Rețeta asta e găsită undeva pe Facebook, pe pagina Tasty sau Tastemade, aprobată în unanimitate și gătită în trei timp și trei mișcări într-o după-amiază leneșă de weekend. Rețeta inițială era cu sos de roșii armonizat cu condimente, dar mie mi-a surâs mai mult pesto-ul de data asta.

Se face așa: se cumpără aluat de la supermarket. Ei, se poate face el și acasă, dar cum nu mai mâncasem de mult din cel cumpărat, am zis să dau iama și să fie totul cât se poate de rapid. Deci, se cumpără. 2 bucăți rotunde, marca Delhaize, dacă în proximitatea voastră se găsește vreun Mega.

Citește mai mult

Flow

Zi ploioasă de duminică. Mă trezesc la 6, nici nu mai știu de când n-am mai dormit ca omul, măcar 7-8 ore pe noapte. Picură. Fac ceai, sorb, scriu despre scriitori, rutine, premii, dashing men in literature  etc. AICI. Am început să scriu pe Cartea de la ora 5 de o lună și îmi place pentru că mă responsabilizează.

Dau o raită în bucătărie, mă gîndesc la ce o să mai fac în ziua asta care mă ține în casă. Nu c-aș fi vrut sau aș fi fost în stare s-o petrec în altă parte, simt nevoia din ce în ce mai des să stau fără să fac nimic. Mănânc, termin de scris și, câteva pagini de youtube mai încolo, ochii îmi fug vorace pe revista asta. Mi-am făcut abonament în februarie, iar primul număr la care am acces a apărut pe la finalul lui aprilie. Imaginați-vă, deci, cât am așteptat, și cu ce ardoare, revista care mi-a bătut la ușă de-abia acum câteva zile.

Citește mai mult

Umbre și lumini

Pe timpul ăsta, unul dintre cele mai plăcute lucruri sunt umbrele, felul cum se tupilează soarele și-și aruncă săgețile de lumină printre frunze, prin cotloane și, la un moment dat, un moment magic fără doar și poate, te găsești exact acolo unde trebuie ca să vezi toată frumusețea pe care o face dansul între lumină și-ntuneric. Umbrele mie-mi aduc aminte de Eliade, dar nu știu exact de ce și nici nu prea vreau să investighez. E ceva inefabil și mie-mi place inefabilul. Prea multe lucruri sunt explicate și para-explicate în lumea noastră. Uneori, chiar merită să lași magia să facă ce vrea ea cu tine și doar să fii.

Pe modelul de doar a fi azi vă arăt cele trei fotografii de mai jos. Doar puțin adnotate, ca să fie măcar un pic de context. Restul e visare!

O curte de pe o stradă perpendiculară pe Popa Nan care mă vrăjește de fiecare dată când trec pe lângă ea. Mi se pare dintr-un vis, e totul molcom și parc-aș împinge ușa aia să văd ce e și înăuntru.
O curte de pe o stradă perpendiculară pe Popa Nan care mă vrăjește de fiecare dată când trec pe lângă ea. Mi se pare dintr-un vis, e totul molcom și parc-aș împinge ușa aia să văd ce e și înăuntru.

Citește mai mult

Bits & pieces

Am început să scriu această postare în timp ce o ascultam pe Gretchen Rubin live pe Facebook vorbind despre citate. Mi-a plăcut atât de mult tema că i-am trimis și eu una dintre preferatele mele („Be happy. It’s one way of being wise” – Colette) și femeia asta, pe care o admir și căreia i-am citit deja o carte, iar a doua e pe lista de TBR, mi-a zis numele și a citit citatul meu și a fost încântată de el. Mă bucură lucrurile astea mici și pentru că au fost multe în săptămânile care au trecut, m-am gândit să le împărtășesc cu voi.

Citește mai mult

Platou cu bunătăți

Acum câteva luni am făcut pentru prima dată o comandă la Urdă.ro. Mi-a plăcut tot ce mi-am luat, adică brânză, pâine, unt și zacuscă de pește, așa că săptămâna trecută m-am înființat din nou la ei pe site cu o jalbă-n vârf de taste.

Tot brânză și de data asta, vreo două feluri, plus un alt tip de pâine și un borcan de miere de salcâm. Şi pentru că mi-au plăcut și astea, am încropit din toate un platouaș. Bun de tot cu orice ocazie, și dimineața, și seara, și-ntre mese, că e petrecere cu oameni mulți sau doar în doi. Ba eu sunt de părere c-ar merge și dacă ești singur și nu te simți prea onest și parc-ai vrea să te cinstești cumva (e de la Luc zicerea asta, am ținut-o minte :P). Încropește-ți un platou din ăsta, pune-ți o muzică de care-ți place (pe mine Solomon Burke mă scoate mereu din letargie), toarnă-ți un pahar din licoarea preferată și gata festinul.

Citește mai mult

Mămăligă în straturi

Săptămâna trecută m-a năpădit o poftă mare de mămăligă. Am vorbit la serviciu despre  mămăligă, am citit apoi articolul ăsta al lui Doru Panaitescu, papilele s-au răzvrătit și pofta și-a făcut propria lege, mi-a dat șah mat și-a urcat în mine până când n-am mai știut ce să fac cu ea decât s-o potolesc.

Nu mă pricep cine știe ce să fac mămăligă. Cu cât se termină mai repede procesul și pot să mănânc, cu atât mai bine. Când merg la Ploiești, mă uit uneori cu un amestec de respect și mândrie la tata care are atâta răbdare încât să nu facă o mămăligă rapidă și stă și amestecă cu concentrare în ea până ce capătă consistența care-i place lui. Mie dă-mi un pachet de mălai din cel de la Panzani (best ever pentru mămăligi rapide și delicioase) și-n trei minute îți pun pe masă ditai soarele galben, numai bun de combinat cu brânză și smântână.

Citește mai mult